Cum arată ambrozia, planta care îţi poate produce alergii?

Cea mai răspândită dintre speciile de buruieni aparţinând genului Ambrosia o reprezintă specia Ambrosia artemisiifolia, cunoscută sub denumirea popularăde iarba de paragină, iarba pârloagelor sau floarea pustei, în funcţie de zonă.

Din punct de vedere morfologic şi al plasticităţii ecologice, Ambrosia artemisiifolia este o plantă anuală, răspândită în toată Europa, cu areale invazive concentrate, în special, în partea centrală a acesteia.

Ambrosia artemisiifolia este o plantăcu talia semiînaltă de 50-100 cm înălţime, uneori chiar mai înaltă la maturitate, cu rădăcina pivotantă foarte dezvoltată, de 1,2 – 1,5 metri.Toată planta este păroasă cu tulpina puternic ramificată, având aspect de tufă şi diametru mare la bază.

Frunzele sunt penat-sectate, alungite şi ascuţite la vârf, lobate, având pețiolurile cu aripi de culoare gri-verde argintie dinspre partea superioarăspre partea inferioară. Frunzele sunt dispuse opus la baza tulpinii şi alterne pe partea superioară şi pe ramificaţii.

Florile, purtătoare de polen,formează inflorescenţe situate în vârful ramurilor, având forma alungită şi compactă asemănătoare unui spic. În figurile 4 -7 este prezentată buruiana în faza de maturitate, când se formează inflorescenţele care produc polen.

Polenizarea este realizată cu ajutorul vântului prin răspândirea grăunciorilor de polen.O singură plantă matură poate elibera în atmosferă câteva miliarde de grăunciori de polen şi până la 30.000 de semințe, care îşi păstrează calităţile germinative până la 40 de ani.Planta atinge perioada de maximă polenizare în lunileaugust – septembrie, şi se întinde până sfârşitul lui octombrie.

Fructul este o achenă acoperită cu spini, de formă ovoidă, care conţine o singură sămânţă mică de culoare maron şi cu un vârf în formă de săgeată.Planta se înmulţeşte prin seminte, care pot rezista în pământ mai bine de un sezon de vegetaţie până să germineze, ceea ce explică, de ce în unii ani planta se înmulţeşte extrem de mult, în populaţii compacte şi răsare eşalonat.

Seminţele răspândite de vânt germinează primăvara, plantele crescând odată cu majoritatea buruienilor iar pe parcurs ambrozia le depăşeşte, devenind dominantă până la jumătatea lunii iulie, când dezvoltă învelişul floral.

Este rezistentă la secetă şi arşiţă, fapt ce a determinat ca în ultimii ani secetoşi buruiana să aibe condiţii favorabile să se dezvolte foarte rapid şi să cuprindă areale întregi.

Perioada de vegetaţie se încheie odată cu primele brume şi îngheţuri din luna decembrie.

Unde poate fi întâlnită/răspândită?

Ambrozia este una dintre cele mai invazive plante existente pe teritoriul ţării noastre, fiind extrem de adaptabilă la condiţiile pedoclimatice.

În România, ambrozia este răspândită în aproape toate zonele (cu excepţia zonei dealurilor înalte şi a zonei montane), preferând solurile nisipoase, mai puţin fertile, uşor alcaline.

Creşte spontan pe terenurile lăsate pârloagă, în principal de-a lungul căilor ferate, a drumurilor (Fig. 8), pe marginea apelor curgătoare, a lacurilor, pe marginea pădurilor, în apropierea dărâmăturilor, respectiv pe terenurile lipsite de vegetaţie şi prost întreţinute, dar şi în grădini şi parcuri neîngrijite (Fig. 9) pe şantierele de construcţii (Fig. 10), în zone unde s-a depozitat pământ excavat, în culturile de cereale şi de floarea-soarelui, producând pagube semnificative de recoltă.

Când elimină polenul şi devine periculoasă pentru sănătatea omului ?

Buruiana ambrozia produce mari cantităţi de polen începând de la mijlocul lunii iulie, în funcţie de condiţiile pedoclimatice şi se încheie spre finalul lunii septembrie. În verile călduroase, polenul este răspândit de vânt la distanţe foarte mari, cu precădere în verile secetoase.

Cum devine o persoană sensibilă la polenul de ambrozia ?

Ambrozia produce o cantitate mare de polen, iar acesta conţine multiple fragmente extrem de alergizante. Este suficientă o concentraţie de polen în aer de sub 30 grăunciori de polen/m3 pentru a induce o reacţie alergică. Persoanele foarte sensibile pot fi afectate chiar de 1-2 grăuncioride polen/m3.

În mod uzual, alergiile la polen sunt cauzate de expunerea la polenul de ambrozia pe parcursul mai multor ani (3-4 ani), astfel că simptomele de rinită alergică apar la copii cu vârsta de cel puţin 4-5 ani. Sunt cazuri când, vârsta de apariţie a simptomelor a coborât sub 1 an, existând chiar şi copii de 6 luni care prezintă rinită alergică indusă de polenul de ambrozia.

Se evidenţiază astfel gravitatea extremă generată de alergia la ambrozia, care afectează sănătatea unei largi categorii populaţionale, care include şi copii cu vârsta de sub 1 an.

Cum se manifestă alergia la ambrozia?

Sensibilizarea alergică la polenul de ambrozia se manifestă clinic cel mai frecvent ca rinoconjunctivită şi astm, dar pot apărea şi simptome cutanate, inclusiv urticarie şi angioedem, putându-se ajunge la manifestări similare celor din şocul anafilactic.

Simptomele rinoconjunctivitei alergice sunt: strănut, prurit nazal, obstrucţie nazală, secreţii nazale apoase, prurit ocular, congestie oculară, lăcrimare, iar ale astmului episoade de tuse, dificultate în respiraţie sau wheezing.

Simptomele cutanate includ leziuni de urticarie, care sunt papule pruriginoase, şi edem dureros al ţesuturilor profunde, care afectează mai frecvent zonele periorală, periorbitală, limba,zona genitală, şi extremităţile.

Şocul anafilactic este cea mai severă formă de reacţie alergică, cu debut brusc, neaşteptat, şi tablou clinic deseori dramatic, putând duce la deces prin obstrucţia căilor aeriene şi colaps vascular ireversibil. Şocul anafilactic reprezintă o urgenţă medicală.

Este important de menţionat faptul că între creşterea concentraţiei de polen şi apariţia simptomelor există o fereastră de oportunitate de aproximativ 2 săptămâni, în care se poate începe tratamentul simptomatic al alergiei, ceea ce va duce la ameliorarea semnificativă a calităţii vieţii pacienţilor. Astfel cu o investiţie minimă în aparatură pentru monitorizare aerobiologică, putem alerta eficient populaţia cu privire la prezenţa polenului în aer.

Cât de frecventă este alergia la ambrozia?

Se apreciază că, din populaţia activă a României (9.000.000 persoane), un număr de 482.000 persoane sunt alergice la polenul de ambrozia, majoritatea prezentând rinoconjunctivită, afecţiune care în timp evoluează spre astm. Aceste date evidenţiază o prevalenţă crescută a alergiei la ambrozia de 5,35% în populaţia activă din România, ceea ce indică o morbiditate crescută, comparabilă cu cea dată de diabetul zaharat.

Se estimează că populaţia expusă la polenul de ambrozia atinge 6 milioane, majoritatea din vestul ţării, celelalte regiuni fiind mai puţin afectate.

Cum se poate trata alergia la ambrozia?

Abordarea terapeutică este complexă şi trebuie să includă:

Evitarea expunerii la polen, care poate ameliora simptomele rinoconjunctivitei alergice. Expunerea la polen poate fi redusă prin utilizarea aparatelor de aer condiţionat cu filtre, prin închiderea ferestrelor în timpul zilei şi prin diminuarea timpului petrecut în aer liber în cursul sezonului polinic.

Tratamentul simptomatic al rinoconjunctivitei alergice induse de ambrozia, care este stabilit de medicul alergolog.

Imunoterapia alergen-specifică (AIT), care este singurul tratament care modifică cursul bolii, deoarece interferează cu mecanismele imunologice patologice care duc la dezvoltarea alergiei.

AIT este benefică atât pentru tratamentul rinoconjunctivitei alergice sezoniere induse de polenuri şi al celei persistente/perene induse de acarienii din praful de casă, la adulţi şi la copii – în scopul controlului simptomelor şi prevenţiei dezvoltării astmului şi/sau a altor sensibilizări, cât şi pentru tratamentul astmului cu componentă alergică semnificativă – în scopul controlului simptomelor, al reducerii farmacoterapiei (în special a corticoterapiei) şi al exacerbărilor.

Tradiţional, AIT s-a administrat pe cale subcutanată (SCIT), dar recent imunoterapia sublinguală (SLIT) a câştigat tot mai mult teren. Totuşi, în cazul alergiei la ambrozia se recomandă administrarea pe cale subcutanată. Durata terapiei este de 3 ani pentru majoritatea cazurilor, sub două variante de administrare:

Continuă, care începe cu o perioadă de iniţiere, în care se administrează săptămânal doze progresiv crescânde de alergen până la atingerea dozei de întreţinere, după care rapelurile se administrează la intervale de 4-8 săptămâni. Este recomandată pentru obţinerea unor beneficii pe termen scurt şi lung în rinita alergică sezonieră indusă de polen şi cea perenă indusă de acarienii din praful de casă;

Pre- şi pre-/cosezonieră – este recomandată pentru obţinerea unor beneficii pe termen scurt în rinita alergică sezonieră indusă de polen.

AIT subcutanată este necesară la pacienţi selecţionaţi pentru asigurarea calităţii actului medical în managementul afecţiunilor alergice induse de aeroalergene, respectiv rinita alergică şi astmul alergic, în scopul controlului bolii, reducerii riscului de polisensibilizare şi al reducerii necesarului de farmacoterapie. Protecţia rezultată în urma imunoterapiei aplicate pe o perioadă de 3 ani este în medie de 15 ani.

În prezent, se recomandă administrarea AIT atât în rinoconjunctivitele sezoniere, cum ar fi cele induse de polenurile de mesteacăn, graminee, ambrozia, artemisia, cât şi în cele perene/persistente induse de acarienii din praful de casă. În România nu există produse imunoterapice, dar Ministerul Sănătăţii a făcut diligenţele necesare pentru a aduce aceste produse.

Cum poate fi combătută/distrusă buruiana ambrozia?

În majoritatea cazurilor buruiana este răspândită şi ocupă spaţii/vetre compacte. Ca urmare, cele mai bune rezultate se pot obţine prin cosirea manuală a acestor vetresau prin folosirea diferitelor echipamente mecanice de tuns iarba, în special pe alineamentele căilor ferate, a drumurilor şi pe marginea parcelelor.

Atunci când buruiana este răspândită în interiorul tarlalelor/solelor agricole, în special în interiorul unor crovuri, stufărişuri, denivelări etc., distrugerea se poate face prin aplicarea unor lucrări de discuit, grăpat sau prin folosirea unor cositori mecanice.

Când buruiana este răspândită pe suprafeţe mai mari se pot aplica erbicide, după caz, începând de primăvara devreme când buruiana are 10 – 15 cm şi poate fi recunoscută cu uşurinţă.

În vederea stabilirii tipului de erbicid şi a dozei, proprietarii/deţinătorii/administratorii de terenuri pot apela la specialiştii direcţiilor pentru agricultură judeţene pentru a primi informaţii detaliatesau după caz la specialişti din cadrul primăriilor.

În cazul existenţei unor focare izolate, buruiana poate fi smulsă relativ uşor folosind mănuşi de protecţie pentru evitarea iritaţiilor, distrusă cu sapa sau prin secerare.

Pentru ca lucrările de combatere să fie cât mai eficiente, cositul mecanic sau manual trebuie efectuat cât mai aproape de suprafaţa solului în vederea distrugerii tuturor ramificaţiilor care pornesc din tulpina principală. În caz contrar, se distruge doar tulpina principală iar restul ramificaţiilor se dezvoltă, înfloresc şi produc în continuare polen.

Se recomandă cositul repetat de 2 -3 ori pe an.

Lucrările de combatere se repetă în fiecare an până la eradicarea completă a buruienii.

Care sunt instituţiile responsabile cu identificarea terenurilor infestate şi a proprietarilor acestora ?

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 707/2018pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia, responsabilitatea identificării terenurilor infestate cu buruiana ambrozia revine autorităților administrației publice locale(primăriilor comunale, orăşeneşti şi municipale) care trebuie să verifice anual terenurile de pe raza administrativ-teritorială a acestora, să identifice proprietarii sau deţinătorii de terenuri, administratorii drumurilor publice, căilor ferate, cursurilor de apă, lacurilor, sistemelor de irigaţii şi ai bazinelor piscicole, precum şi beneficiarii lucrărilor de construcţii unde au fost identificate focare de infestare şi să îi someze în timp util, astfel încât lucrările de combatere să fie efectuate până la data de 30 iunie a fiecărui an.Verificarea şi identificarea terenurilor infestate cu specii de buruieni aparţinând genului ambrosia se va declanşa primăvara după răsărirea acestei specii.

Cine trebuie să distrugă buruiana ambrozia ?

În conformitate cu prevederile art. 1 alineatelor (1) – (3) din Legea nr. 62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia, distrugerea acestei buruieni se face de către toţi proprietarii sau deţinătorii de terenuri, administratorii drumurilor publice, căilor ferate, cursurilor de apă, lacurilor, sistemelor de irigaţii şi ai bazinelor piscicole, precum şi beneficiarii lucrărilor de construcţii, unde au fost identificate focare de infestare. Aceştia au obligaţia ca după distrugerea buruienii să informeze în scris autoritatea administraţiei publice locale pe raza căruia se află terenul infestat, în vederea verificării aplicării lucrărilor de combatere.

Când trebuie să fie distrusă buruiana ?

Buruiana ambrozia trebuie distrusă în perioada cuprinsă între răsărire şi apariţia primelor inflorescenţe, respectiv până la data de 30 iunie a fiecărui an. În cazul reapariţiei focarelor de infestare se recomandă efectuarea repetată a lucrărilor de combatere pe întreaga perioadă a anului, evitându-se astfel apariţia inflorescenţelor.

Cine trebuie să aplice sancţiunile pentru proprietarii/deţinătorii/administratorii/beneficiarii de terenuri care nu aplică măsurile necesare de combatere?

Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 62/2018 şi ale art. 4 alin.(1) din Hotărârea Guvernului nr. 707/2018, verificarea şi constatarea nerespectării obligaţiilor de combatere a buruienii ambrozia, precum şi aplicarea sancţiunilor se face de către o Comisie mixtă constiuită prin ordin al Prefectului.

Informarea Comisiei mixte referitoare la situaţia proprietarilor care nu au luat măsurile necesare de combatere se face în timp util de către autorităţile administraţiei publice locale.

De asemenea, autorităţile administraţiei publice locale vor transmite în prealabil o somaţie către proprietarii sau deţinătorii de terenuri, administratorii drumurilor publice, căilor ferate, cursurilor de apă, lacurilor, sistemelor de irigaţii şi ai bazinelor piscicole, precum şi beneficiarii lucrărilor de construcţii, pe ale căror suprafeţe au fost depistate focare de infestare, prin care vor lua la cunoştinţă despre obligaţiile ce le revin şi sancţiunile care vor fi aplicabile în cazul nerespectării prevederilor legale.

Ce sancţiuni se vor aplica pentru proprietarii/deţinătorii/administratorii/beneficiarii de terenuri care nu respectă prevederile legale?

Comisia numită prin ordin al prefectului efectuează două controale pe teren.

Primul control îl efectuează în perioada 1 – 15 iulie a fiecărui an, iar proprietarii care nu au aplicat măsuri de combatere sunt sancţionaţi cu ”Avertisment”.

Cel de-al doilea control este efectuat de către comisie în perioada 16 – 31 iulie a fiecărui an şi vizează proprietarii sau deţinătorii de terenuri, administratorii drumurilor publice, căilor ferate, cursurilor de apă, lacurilor, sistemelor de irigaţii şi ai bazinelor piscicole, precum şi beneficiarii lucrărilor de construcţii care nu au aplicat lucrările de combatere a buruienii nici după ce au primit sancţiunea de avertisment. În acest caz, persoanele fizice se sancţionează cu amendă de la 750 lei la 5.000 lei iar persoanele juridice cu amenzi de la 5.000 lei la 20.000 lei.

Atenţie!

Persoanele sancţionate cu amenzi în primul an de control de către Comisia mixtă, respectiv în anul 2019, pot fi sancţionate şi în anii următori dacă nu aplică măsurile de combatere a buruienii ambrozia potrivit legii.

Care sunt actele normative ce trebuie cunoscute de către proprietarii/ deţinătorii/ administratorii/ beneficiariide terenuri?

Legea nr. 62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia;

Hotărârea Guvernului nr. 707/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia.

Link-uri utile:

www.madr.ro

www.ms.ro

www.mmediu.ro

Pentru informaţii utile vă puteţi adresa Direcţiilor pentru agricultură judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, Comisariatelor judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu, Direcţiilor judeţene de sănătate publică şi autorităţilor administraţiei publice locale.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: