PS Ignatie, la Sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici: „Ori de câte ori facem o faptă bună, sufletul nostru se transformă în lumină”

ÎNVĂȚĂTURĂ… În fiecare amărât al lumii, în cel mai mare păcătos, în cel mai mare depravat, este chipul lui Hristos. Chiar dacă nu are aceeași strălucire.Ne aplecăm asupra sufletului său cu credința că Hristos este în inima lui. Vom fi judecați în funcție de câtă iubire am dăruit celor care sunt năpăstuiți, suferinzi, singuri, în lumea aceasta.

Nu Îl putem recunoaște pe Hristos în aproapele nostru dacă nu Îl recunoaștem în Liturghie, în Împărtășanie.

În după-amiaza zilei de luni, 8 martie 2021, în ajunul Sărbătorii Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat slujba Vecerniei Mari și a Litiei în Parohia „Sfântul Dumitru” din Bârlad, cu prilejul celui de-al doilea hram al sfântului locaș.

Slujba a fost oficiată în curtea bisericii, într-un spațiu amenajat în acest sens.

În cuvântul de învățătură, Ierarhul Hușilor a caracterizat atitudinea celor 40 de martiri din Sevastia în fața persecuției: 

„A fi mucenic al lui Hristos presupunea să nu pui nimic mai presus de El: nici viața, nici pregătirea profesională, nici condiția socială, nici inteligența, absolut nimic.

Mucenicii sunt cei care L-au avut pe Hristos în centrul vieții lor. Întreaga lor existență gravita în jurul adevărurilor de credință. Hristos nu era o realitate exterioară, ci Cel care ocupa locul cel mai însemnat în inimile lor.

Sfinții 40 de Mucenici se bucură de o cinstire deosebită în poporul nostru. Ei ne învață că ori de câte ori Îi dăruim ceva lui Dumnezeu – ne jertfim și sacrificăm din timpul nostru, din experiența noastră, din modul nostru de a ne comporta de ceilalți – El va așeza o aureolă, un nimb de lumină, așa cum a așezat deasupra capului fiecărui mucenic.

Sinaxarul zilei ne spune că cei 40 de Mucenici au fost băgați într-un lac înghețat, chinuiți, iar în următoarea zi le-au fost zdrobite fluierele picioarelor și au fost rearuncați în lacul respectiv.

Episcopul locului a avut o viziune în care a primit îndemn să ridice osemintele Sfinților Mucenici și să le pună deoparte, spre cinstire, deoarece păgânii aveau de gând să le sfărâme. Episcopul a mers împreună cu creștinii din Sevastia și au văzut că toate oasele martirilor erau pline de lumină. Au fost foarte ușor de identificat.

La fel face Dumnezeu cu fiecare dintre noi, atunci când Îi dăruim ceva, când ne jertfim. El așază o lumină în sufletul nostru.

Faptele bune au valoare veșnică atunci când le săvârșim cu gândul că le facem pentru Dumnezeu”.

Daniel Tănăsuc

Părerea ta este importantă pentru noi. Comentează aici!

Facebook
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: