PS Ignatie, Episcopul Hușilor, în parohia Albești: „Omul invidios nu mai are puterea de a se bucura. Trăiește mâhnit”

Vineri după-amiază, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a săvârșit Liturghia Darurilor mai înainte sfințite În Parohia Corni Albești, Protopopiatul Huși.

În cuvântul adresat celor prezenți, Preasfinția Sa a vorbit despre păcatul invidiei și modul în care acesta poate pune stăpânire pe sufletul omului:

Biserica a statornicit ca in cadrul Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite să fie citite lecturi biblice: o lectură biblică din Cartea Facerii, iar cealaltă din Pildele lui Solomon.

Cartea Pildele lui Solomon este extrem de folositoare, pentru că găsim în ea sfaturi practice pentru viața noastră spirituală.

«Pizma trezeşte mânia omului defăimat şi el este fără milă în ziua răzbunării; El nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, şi chiar când îi vei spori darurile, tot nu se îmblânzeşte» (Pildele lui Solomon 6, 34-35)

Versetele acestea ne descriu profilul spiritual al omului invidios, pizmătăreț.

Înțeleptul Solomon ne spune că omul invidios, atunci când este defăimat, găsește, cu orice preț, un prilej de a se răzbuna.

Oricât de binevoitor am fi, oricâtă deschidere și înțelegere am manifesta față de omul pizmaș, el nu va renunța la acest păcat.

Care este lampa de control după care ne putem da seama că în sufletul unui om este adânc înrădăcinată patima invidiei? Ne-o dă Înțeleptul Solomon.

Cu cât această patimă este mai adâncită în inima omului, cu atât nu poate renunța la ea.

Ne putem da seama de acest lucru când avem pe cineva care știm că ne invidiază. Noi încercăm să ne comportăm cu bunăvoință, să îi arătăm multă dragoste. El însă nu va avea capacitatea să răspundă cu aceeași măsură. Când va prinde ocazia de a se răzbuna, o va face cu vârf și îndesat.

Înțeleptul Solomon spune că oricâte daruri i-am da celui pe care l-am defăimat, dacă este și invidios, se va năpusti cu o forță incredibilă asupra noastră. Nu ne va ierta.

Acesta este indiciul după care ne dăm seama că un om este bolnav de invidie. Noi vrem să îl îmbunăm, să îl ajutăm prin dragostea și disponibilitatea noastră, să renunțe la patima lui, însă el se va revolta și se va comporta și mai urât față de noi.

În continuare, Ierarhul Hușilor a afirmat că invidia este strâns legată de mânie, ambele îmbolnăvindu-l sufletește pe om:

Mânia are în spatele ei patima invidiei. Un asemenea om are un suflet foarte urât, o inimă răutăcioasă.

Din nefericire, sunt foarte mulți oameni care suferă de păcatul invidiei.

Ar face orice le stă în putință să îi împiedice pe semenii lor. Caută tot felul de motive, inventează și calomniază.

Asemenea oameni sunt demni de milă, mai degrabă trebuie să ne rugăm pentru ei, căci sunt chinuiți de patima invidiei.

Omul invidios nu mai are puterea de a se bucura. Trăiește mâhnit. Pierde înzestrarea firească a omului de a se bucura.

Nu numai că nu se bucură de binele celui de lângă el, dar nu știe să se bucure nici de binele lui.

Patima invidiei lucrează o tristețe și o răutate care îl macină pe om, așa cum cariul macină lemnul. Oricât de frumos ar fi lemnul în alcătuirea lui, odată intrat cariul, devine urât și nefolositor.

Părerea ta este importantă pentru noi. Comentează aici!

Facebook
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: