Preafințitul Ignatie, Episcopul Hușilor: „Din sate dispar școlile, primăriile și casele; singura care rămâne este biserica”

Joi, de Sărbătoarea Sfinților Părinți Ioachim și Ana, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, alături de Preasfințitul Părinte Antonie, Episcopul de Bălți, au oficiat slujba de sfințire a bisericii cu hramurile „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și „Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana” din localitatea Polocin, filie a Parohiei Pogonești, Protopopiatul Bârlad.

Din soborul slujitorilor au făcut parte părinți consilieri de la Centrul Eparhial Huși, părinți protopopi și părinți slujitori de la parohiile învecinate.

După slujba de târnosire a bisericii, a fost oficiată Sfânta Liturghie pe un podium amenajat în apropierea locașului de cult. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi” al Catedralei Episcopale din Huși.

Numeroși credincioși din parohie și împrejurimi au participat la acest moment istoric pentru locuitorii satului Polocin.

Cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii a fost rostit de Părintele Episcop Antonie de Bălți, care a explicat celor prezenți semnificațiile momentelor ce alcătuiesc slujba de sfințire a unei biserici:

Orice biserică este un semn, că acea localitate este luată sub ocrotirea lui Dumnezeu, și că El lucrează, în chip văzut, în acel loc.

Slujba de sfințire începe în exteriorul bisericii. Prin purtarea sfintelor moaște în procesiune, în jurul bisericii, arătăm că moartea a fost biruită, iar jertfa sfinților mucenici a rodit, de-a lungul istoriei.

După ce se înconjoară sfânta biserică, se intră în altar și, în piciorul sfintei mese, se pun hrisovul și sfintele moaște, ca o mărturie că bisericile s-au construit pe mormintele martirilor.

După aceea, sfânta masă se spală cu apă și săpun, acest moment închipuind Botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Apoi are loc spălarea Sfintei Mese cu apă aromată (în cazul de față – de trandafiri), simbolizând ungerea Trupului Domnului nostru Iisus Hristos, înainte de a fi pus în mormânt. După aceea, sfânta masă este unsă cu Sfântul și Marele Mir, arătând Pogorârea Sfântului Duh peste sfânta masă, care va lucra, prin preot și prin Sfintele Taine, până la sfârșitul veacurilor.

Pe sfânta masă se așază patru bucăți de pânză, pe care sunt pictate chipurile celor patru Sfinți Evangheliști, care au propovăduit cuvântul Evangheliei în toate cele patru colțuri ale lumii, la toate popoarele. Apoi, se așază o pânză albă, care simbolizează giulgiul Mântuitorului, iar peste aceasta – o altă pânză, tot de culoare albă, care simbolizează haina luminoasă și plină de slavă a lui Hristos. Deasupra, se așază Sfântul Antimis – pânza sfințită, pe care este imprimat momentul punerii Domnului în mormânt, și care poartă, de asemenea, Sfinte Moaște, ca o mărturie, peste veacuri, că jertfa Mucenicilor nu a fost în zadar. Pe Sfânta Masă se așază, de asemenea, Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce – învățătura și jertfa Domnului nostru Iisus Hristos.

După ce se iese din sfântul altar, se sfințesc icoanele de pe catapeteasmă și de pe pereți, arătând, astfel, că lucrarea Duhului Sfânt nu se limitează doar la sfântul altar, ci se revarsă în întreaga biserică.

Momentul sfințirii bisericii este un moment binecuvântat și important din viața comunității, aceasta reprezentând ofranda pe care credincioșii o aduc lui Dumnezeu. Până la momentul sfințirii, este darul nostru adus lui Dumnezeu. După momentul sfințirii, este darul lui Dumnezeu oferit comunității respective, ca răspuns la osteneala și jertfa credincioșilor

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a mulțumit Părintelui Episcop Antonie pentru împreuna slujire și pentru efortul de a veni din Basarabia pentru a participa la acest moment deosebit din viața creștinilor din Parohia Pogonești:

Suntem contemporani cu un eveniment deosebit din viața acestui sat și a acestei comunități.

Astăzi, împreună cu Preasfințitul Părinte Antonie, Episcopul de Bălți, cu preoții și diaconii împreună-slujitori, am binecuvântat și am sfințit, chemând harul lui Dumnezeu, peste truda celor care au ctitorit această biserică, ridicată din dragostea și jertfa tuturor celor implicați în acest proiect minunat, pentru veșnicie. Bisericile se construiesc cu acest gând – pentru veșnicie.

În satele depopulate dispar școlile, primăriile și casele; singura care rămâne este biserica, dând mărturie, peste veacuri că, în acel loc, au fost o mână de oameni care au locuit și s-au rugat, căutându-L pe Dumnezeu

Părerea ta este importantă pentru noi. Comentează aici!

Facebook
%d blogeri au apreciat: