După cum anunțam zilele trecute, managerul general al companiei Radical Grup Vaslui, dl. Ionel Sandu, a inițiat un cioncurs, ”TIMPUL FAPTELOR BUNE”, în cadrul căruia 50 de oameni care îi scriu despre faptele bune pe care le-au realizat în viață vor merge într-o excursie la Mănăstirea Prislop, la Mormântul Părintelui Arsenie Boca, pe 20 mai. Vasluienii s-au hotărât să-i scrie povești emoționante, momente de viață unice și irepetabile, care le-au schimbat viețile.
În Vinerea Mare, domnia-sa a dorit să facă publice două scrisori emoționante, primite la Whattsap 0722/674774 sau email radicalgrup@icloud.com. Două femei din zona Hușului au avut curajul de a povesti despre viețile lor, care nu au fost deloc ușoare. Au vorbit despre bine și modul în care Dumnezeu a răsplătit binele, în condiții foarte grele. Am decis să le publicăm, convinși că tot mai mulți vasluieni se vor înscrie în cadrul acestui concurs.
”Bună ziua, domnule Sandu. Sunt o femeie simplă de la țară, cu frică de Dumnezeu, așa cum se cuvine pentru fiecare dintre noi.
Referitor la dorința dumneavoastră, de a ne deschide sufletul și a spune binele făcut de fiecare dintre noi, e într-adevăr ceva deosebit. Ce pot să vă spun, sunt oameni care sunt născuți pentru a face un bine necondiționat, oameni care fac bine, dar au un interes de fiecare dată, în societate la prima vedere sunt văzuți ca niște oameni extraordinari de amabili și mereu cu zîmbetul pe buze, și oameni care nu se luptă decât pentru binele propriu, să-i fie lui bine, restul nu contează.
Cel mai greu de dus în societatea de acum este binele făcut din inimă, necondiționat, fără vreun folos anume, doar să fii tu cu inima împăcată, că ai făcut ce ai putut și cum te ai priceput, la momentul respectiv! Am o vârstă și pot spune că o astfel de bunătate este văzută chiar ca o slăbiciune, de cele mai multe ori.
Îmi respect și-mi iubesc părinții, pe mama o mai am, îmi iubesc surorile, nepoții, cumnatii, ei sunt familia mea! Am fost alături de ei la bine și greu. Îmi iubesc și respect soțul cât voi trăi.
Binele cel mai sfânt pe lume în viața mea sunt copiii mei, pentru care nu există limită de iubire. Destinul meu nu a fost un drum doar cu suișuri și coborâșuri, a fost rupt de vijelii, surpat și aproape imposibil să-l continui, nu de puține ori, dar am răzbit, am făcut punți, m-am agățat și am mers mai departe, iată-ma aici cu aceste rânduri, în fata dumneavoastră.
M-a ajutat Bunul Dumnezeu, mi-a întors cum numai El poate binele făcut, în fiecare zi. Nu pot să spun acum faptele mele bune, nu pot să mi le aduc aminte, dar nu treceam pe lângă un bătrân să nu-l ajut să-și ducă desaga sau căldarea cu apa de la fântână sau să-l sprijin pe drumul plin de gheață sau noroi!
Elevă la liceu fiind, am dus la policlinică o tânără căzută în stradă, nu se uita la ea nimeni, era mai aproape. A reușit să ducă la capăt o sarcină mult dorită, era în prag de avort. Am dat naștere și am crescut cu drag pe fata cea mare, deși tatăl ei nu a recunoscut-o niciodată, mi-a fost greu, cu lumea din jurul meu, dar nu am vrut decât să dau viață, nu să o iau, Și Dumnezeu mi-a întors binele iarăși cum numai El știe.
După ani, când m-am căsătorit și am adus pe lume o surioară pentru ea, într-una din zile soțul meu s-a electrocutat foarte rău, fara mea cea mare a auzit că a căzut și m-a chemat, atunci pe ultima clipă i-am dat primul ajutor, l-am readus la viață, deși medicii veniți nu credeau în minuni, avea arsuri de gradul patru și trăiește, s-a recuperat. Mulțumim Domnului.
Așa consider eu binele, nu ceva programat, ceva de ai în inimă și dăruiești în fiecare zi, un fel de a trăi. Avea tata o vorbă, contează să-ti lași loc de bună ziua, după ce pleci de pe lumea asta. Să te pomenească și să spună că ai fost un om corect, bun, să te ții de cuvânt!
Vă mulțumesc dacă ați citit aceste rânduri și să vă ajute Dumnezeu în tot ce v-ați pus în gind să faceți.
Cu respect
Daniela Latu, 54 ani, sat Valea Grecului, comuna Duda Epureni. jud Vaslui.
O altă poveste emoționantă vine din Huși. O tânără mamă a luptat cu greutățile și, cu credința în Bine purtată în suflet, a răzbit toate greutățile.
”În cei 30 de ani ai mei nu am realizat fapte mari, demne de laudă.
M-am născut și am crescut într-o familie modestă. Am crescut la periferia orașului Huși, așa cum erau timpurile: îngrijind animale, mâncând din producția gospodăriei noastre și învățând într-o Școală la marginea orașului. Totdeauna am dat dovadă de bun simț și educație. Am ascultat de părinți și am trăit copilăria universală, cu bune, cu rele, cu lipsuri și neajunsuri.
Timpul a trecut în favoarea mea, din fericire. Am evoluat frumos, deoarece situația economică a părinților m-a forțat si motivat. Am trecut cu bine examenul național de capacitate, fără meditații, fără ajutor. Am devenit eleva Liceului Teoretic ,,Cuza-Vodă”. Mi-am împărțit timpul între ACASĂ și ȘCOALĂ.
Am absolvit liceul cu medii mari, am obținut Bacalaureatul prin studiu intens, motivație și voință.
Cu respect și drag de carte, m-am văzut studiind intr-un amfiteatru imens al Facultății de Litere. Am cunoscut OAMENI, colegi, amici. Cu unii m-am înrudit pe viață.
Cu alții țin legătura rar, în funcție de disponibilitate și interesul fiecăruia pentru că da, trebuie să recunosc, OAMENI sunt puțini.
Ca să mai reduc din cheltuielile părinților mei, care mai îngrijeau pe atunci încă 6 prunci, în fiecare vară mă angajam sezonier la Hușana. De la 16 ani și până la 22 de ani, când am terminat facultatea, vară de vară, îmi petreceam timpul prin benzile fabricii. Știam că pot să muncesc, știam că fabrica respectivă mă motivează. Pur și simplu de asta aveam nevoie. Să văd realitatea! O realitate cruntă, săracă, tristă care să mă formeze și maturizeze.
În cele din urmă, am absolvit Facultatea, am mers la examenul de titularizare, am obținut cea mai mare notă din județ, am obținut post titularizabil, sunt profesor și îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru TOT.
Sunt o familistă convinsă, o mamă cu 3 fetițe, pe care le cresc cu responsabilitate.
Sunt o femeie altruistă, îmi place să ajut și să fiu OM. Cresc împreună cu fetele mele, cu frică de Dumnezeu.
Cele mai frumoase fapte pe care le-am înfăptuit de-a lungul timpului au fost cele care țin de suflet și nu de mândrie: am donat bănuți, am ajutat bătrâni, am încreștinat doi puiuți, am oferit suport și sprijin gratuit tuturor celor care mi le-au cerut, am oferit un sfat și o vorbă bună, atât cât m-am priceput.
Nu am o experiență de viață vastă, dar trăiesc fiecare zi cu sens și asumare.
Despre fapte mărețe nu pot vorbi la adresa mea, dar pot scrie despre cele ale mamei mele, o femeie dedicată și devotată, cu 7 copii, crescuți în spiritul tradiției și credinței, uniți și cuminți. Suntem dovada vie că MAMA, primul nostru RAI, a săvârșit doar fapte BUNE timp de 69 de ani.
MAMA, ființa primară pe care am zărit-o prima dată când am deschis ochișorii, nu a călătorit niciodată. A muncit zi-noapte doar ca să ne crească și să ne vadă la casele noastre.
MAMA, universul nostru, a ținut piept vremurilor și vremii.
Dacă doriți să răsplătiți oameni care au realizat fapte bune, acordati-i o șansă mamei mele. Este un model viu care s-a luptat cu viața, ca să crească oameni sănătoși la trup și suflet, care au misiunea să transmită la rândul lor valorile și normele morale adânc sădite.
Sărbători cu bine, liniște și credință!
Diana Gheorghiu
Și dumneavoastră, cititorii Vasluianul.ro puteți să-i scrieți dlui Ionel Sandu, să vă prezentați faptele bune făcute în viață.
