BUCURIE PENTRU CREȘTINI… Ieri, de Sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a săvârșit, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, Sfânta Liturghie, la Mănăstirea Secu, din județul Neamț, cu prilejul hramului acestui istoric așezământ monahal.
Din soborul slujitorilor au făcut parte numeroși părinți stareți ai mănăstirilor nemțene.
În cuvântul de învățătură rostit, Ierarhul Hușilor a creionat profilul duhovnicesc al Sfântului Ioan Botezătorul, insistând pe maniera în care acesta a ales să mărturisească adevărul, cu prețul propriei libertăți și chiar a vieții:
«Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc».
(Luca 3, 9)
„Pomenim un moment dramatic din viața celui mai minunat profet, ultimul al Vechiului Legământ. Biserica ne pune spre reflecție duhovnicească momentul sfârșitului vieții Sfântului Ioan Botezătorul.
Unii se întreabă de ce Biserica a găsit de cuviință să sărbătorească Tăierea Capului Sfântului Ioan? Nu cumva suntem sadici? Nu cumva nu facem altceva decât să adorăm cruzimea? Nu cumva ne bucurăm prin această zi în care Sfântului Ioan Botezătorul i-a fost tăiat capul? Nimic din toate acesta!
Noi nu sărbătorim în sine acest eveniment tragic, ci altceva, care se ascunde în spatele acestui eveniment tragic – care este, așa cum îl numea Mircea Eliade, «un absurd al istoriei».
Biserica ne pune spre reflecție faptul că a mărturisi adevărul presupune în mod implicit să te pregătești să și mori pentru el.
Sfântul Ioan Botezătorul a intrat în conștiința Bisericii, așa cum reiese cu prisosință din textele Sfintei Scripturi, ca fiind un om de o intransigență morală, de o verticalitate, asceză și sinceritate aparte.
Viețuia foarte ascetic. Se hrănea doar cu lăcuste și miere sălbatică. Era îmbrăcat foarte simplu și mânca frugal, pentru ca să își ascute starea inimii pentru Hristos.
Intransigența lui morală provenea din faptul că nu admitea niciun compromis. Sfântul Ioan nu slujea un concept, o idee, ci Adevărul în Persoană.
Atât de minunat s-a raportat față de Hristos, încât niciodată nu s-a pus mai presus de El, cu toate că mulți dintre contemporanii săi îl confundau cu Hristos.
Sfântul Ioan Botezătorul ar fi putut să profite de ignoranța lor și să le spună că el este Mesia. Nicidecum. Așa de frumos și-a devoalat atitudinea smerită față de Hristos, încât a spus: «El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez. Eu vă botez cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc».
El și-a dat viața mărturisind adevărul. A avut îndrăzneala duhovnicească de a-l pune la punct pe regele păcătos Irod Antipa, spunându-i că trăiește în concubinaj. L-a avertizat că nu este bine ce face”.
Preasfinția Sa a afirmat că mărturisirea adevărului trebuie să se facă fără compromisuri:
„Adevărul se cere mărturisit, nu transpus în forme relaxate, din care să nu priceapă nimeni nimic și să producă confuzie. Adevărul este clar, limpede și acestuia trebuie să îi slujim. Acest lucru îl sărbătorim astăzi.
Mesajul sărbătorii de astăzi este mai actual decât oricând: să mori pentru adevăr! Să mărturisești adevărul! Să fii intransigent, în primul rând, cu tine însuți, așa cum a fost Sfântul Ioan Botezătorul.
La noi, raportul este întotdeauna invers. Suntem extrem de intransigenți și cerem foarte mult – pretenții păcătoase – de la cei din jur. Față de noi înșine nu ne impunem nimic. Niciun fel de rânduială, de strictețe morală.
Sfântul Ioan Botezătorul a fost exigent cu sine însuși, și din această exigență s-a născut și intransigența față de cei din jur.
În predica sa, Sfântul Ioan Botezătorul se adresează tuturor categoriilor sociale, spunându-le să nu admită, sub nicio formă, compromisul.
Dacă admitem compromisul, el devine ca un cancer în viața duhovnicească.
Să nu admitem compromisul nici din punct de vedere moral – adică să acceptăm ca păcatul să lucreze în viața noastră și să ne desfigureze ca oameni – nici în viața socială”.
Părintele Episcop Ignatie a explicat îndemnurile pe care Sfântul Ioan Botezătorul le făcea contemporanilor săi:
„El spunea: «faceți, dar, roade vrednice de pocăință și nu începeți a zice în voi înșivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate și din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam».
Prin acest îndemn, Sfântul Ioan ne spune, la modul cât se poate de explicit, să lăsăm formalitatea deoparte. Să nu invocăm tradiția, faptul că «așa am învățat și că așa am primit moștenire». Să trăim noi înșine adevărul, credința! Să fim conștienți de credința noastră!
Putem mărturisi credința numai dacă suntem conștienți și înțelegem ce se întâmplă cu noi din punct de vedere duhovnicesc.
Să nu fim formaliști în credința noastră. Să pătrundem în conținutul ei profund. Credința este întâlnire cu Dumnezeu, nu este teorie.
Celor care se bucură de un anume confort material sau au anumite poziții sociale de vizibilitate le spune: «cel ce are două haine să dea celui ce nu are și cel ce are bucate să facă asemenea».
Le cere și acelora să nu admită compromisul în viața lor. Să nu se îmbogățescă în mod necinstit. Cei care se îmbogățesc în mod necinstit, corupt, sunt și foarte zgârciți. Este o regulă duhovnicească. Bogăția le-a orbit mintea.
Sfântul Ioan Botezătorul se adresează vameșilor și le spune să nu facă nimic mai mult decât le este rânduit.
Vameșii îi reprezintă pe cei care au o funcție publică. Le cere să fie cinstiți, să nu fie corupți. Să nu abuzeze de funcția lor, dacă sunt puși să chivernisească banii publici. Le cere să respecte legea.
Cum ar arăta țara aceasta dacă am fi, pe cât ne stă în putință, în toate categoriile sociale, oameni cinstiți!
Ultima categorie căreia se adresează Sfântul Ioan Botezătorul sunt soldații, cărora le spune: «Să nu asupriți pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept, și să fiți mulțumiți cu solda voastră».
Prin acest mesaj, Sfântul Ioan se adresează celor care împart dreptatea, fie că sunt militari, magistrați sau avocați, și le spune să nu asuprească pe nimeni, să nu învinuiească pe nedrept, să fie corecți, să nu admită compromisul”.
În concluzia cuvântului său, Ierarhul Hușilor i-a îndemnat pe cei prezenți să nu lase loc la compromisuri atunci când adevărul trebuie mărturisit:
„Să mărturisim adevărul și să nu facem compromisuri când suntem în situații limită.
Să mărturisim adevărul chiar cu prețul de a fi calomniați! Când ne asumăm să mărturisim adevărul, deranjăm anumite persoane. Atunci, acestea ne calomniază și încearcă să ne murdărească identitatea, să inventeze lucruri pe care niciodată nu le-am gândit, și astfel ne pierdem curajul de a mai mărturisi adevărul.
Ar trebui să ne acordăm viața cu adevărul și să îl mărturisim.
Aceasta sărbătorim astăzi: Să mărturisim adevărul și să murim pentru el”.
