Astãzi, este ziua Sfãntului Mare Mucenic Gheorghe! La multi ani, tuturor celor care îsi serbeazã onomastica în aceastã zi sfântã!

Este prãznuit în fiecare an la 23 aprilie atât de Biserica Ortodoxã, cât si de cea Catolicã. Imaginea sa este asociatã cu vitejia nemãrginitã si credinta în biserica crestinã, pânã la sacrificiul suprem, desi istoria vietii sale este destul de putin cunoscutã si de-a lungul timpului au apãrut multe legende avându-l ca erou si traditii sau obiceiuri populare.

Aproape 900.000 de cetãteni români îsi sãrbãtoresc onomastica cu ocazia Sãrbãtorii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Cercetarile istorice par sã indice cã Sf. Gheorghe a murit ca martir în Palestina, la Diospolis, lângã Lydda, cu putin timp înaintea domniei lui Constantin. Scrieri datând din secolele VI-VIII ale lui Teodosius, Antonius si Arculphus vorbesc despre Diospolis ca loc de venerare a Sf. Gheorghe.

Faptul cã Eusebius mentioneazã un martir necunoscut atunci când relateazã despre Consiliul de la Nicomedia, i-a fãcut pe unii teologi sã creadã cã este vorba despre Sf. Gheorghe. De asemenea, unii teologi l-au confundat pe Sf. Gheorge cu episcopul Capadociei, Gheorghe, care a trãit mult mai târziu.

Se stie cã Sfântul Gheorghe s-a nãscut în Capadocia într-o familie crestinã, tatãl sãu fiind general roman, si, la vârsta de 30 ani, Gheorghe a devenit si el general în armata lui Diocletian. S-a ridicat împotriva hotãrârilor anti-crestine ale Consiliului de la Nicomedia din anul 303, ceea ce i-a adus persecutii din partea lui Diocletian.

Împãratul avea în gând sã porneascã un rãzboi împotriva crestinilor si a dat poruncã sã fie cinstiti cu daruri cei ce vor pãrãsi pe Hristos, iar cei care nu se vor supune poruncii sã aibã ca pedeapsã moartea. Gheorghe a declarat cã este crestin si nu s-a lasat amãgit de fãgãduintele tiranului si nici îngrozit de amenintãri.

Întâi l-au lovit în pântece cu o sulitã si vârful sulitei s-a întors înapoi si sfântul a rãmas nevãtãmat. Apoi l-au legat de o roatã tintuitã cu fiare ascutite, pornitã din sus spre o vale, pentru a-i rupe trupul în mai multe bucãti, dar el a rãmas sãnãtos. Dupã aceasta i-au încãltat picioarele cu încãltãminte de fier ce avea cuie si l-au silit sã alerge si l-au bãtut, fãrã de nici o milã. Sfântul a atras pe multi spre credinta în Hristos, cãrora din porunca împãratului li s-au tãiat capetele afarã din cetate, si chiar si Alexandra împãrãteasa, a mãrturisit pe Hristos înaintea tiranului.

Sfântul Gheorghe, fãcând rugãciune deasupra unui mormânt, l-a înviat pe cel care murise, minune pentru care a i s-a cerut sã spunã dacã este el Dumnezeu, si de i se cuvine sã i se închine lui oamenii. Dar sfântul a rãspuns cã unul este Dumnezeu adevãrat si cei ce credeau în idoli l-au dus la împãrat si-au cerut degrabã moartea sa. Sfântului Gheorghe i s-a tãiat capul, iar sfânta Alexandra, fãcând rugãciune în temnitã, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.