El este simbolul tuturor vasluienilor din lumea întreagă! 88 de ani de la moartea sa!

ONOARE ȘI RESPECT… Ieri, pe 15 noiembrie, s-au împlinit 88 de ani de la trecerea în eternitate a legendarului dorobanț Peneș Curcanul (Constantin Țurcanu), simbol al tuturor vasluienilor, oriunde s-ar afla în lumea largă. Cușma stilizată a eroului vasluian este simbolul județului Vaslui de mai bine de 50 de ani.

În 1934, Asociația “Cultul Eroilor” din România a construit Mausoleul Peneș Curcanul, situat în cimitirul “Eternitatea” din Vaslui, realizat din marmură, piatră și bronz. Acest grandios monument funerar este opera sculptorului I. Scutari și a meșterilor italieni Luise Severiano și Victor Bibuitto. În partea centrală a sa, se află crucea memorială a eroului Peneș Curcanul.

Este considerat cel mai reprezentativ erou vasluian al Războiului de Independență al României (1877-1878)

Peneș Curcanul – pe numele său real Constantin Țurcanu – este cel mai reprezentativ erou vasluian al Războiului de Independență al României (1877-1878). S-a născut la 1 martie 1854, la Vaslui, fiind fiul lui Gheorghe și al Margaretei. Fiind singurul copil al familiei, părinții îl alintau Costache. La vârsta de 7 ani, părinții l-au dus la Huși, la niște rude mai înstărite, unde a urmat cu sârguință cinci clase primare, fiind printre primii copii din mahala care știau să scrie și să citească. A urmat, apoi, școala primară la Huși, după care a revenit la Vaslui, în anul 1865. Pentru a se putea întreține, la vârsta de 15 ani, s-a angajat ca lucrător la drumuri.

Între anii 1874-1876 a satisfãcut stagiul militar în Batalionul al 2-lea Dorobanți (Infanterie) Vaslui, parte componentã a Regimentului 7 Dorobanți Iasi-Vaslui. După un an de instrucție, soldatul Constantin Țurcanu a devenit caporal și a fost numit comandantul unei grupe de recruți, pentru ca mai apoi să fie ridicat la gradul de sergent.

În timpul Războiului de Independență, Constantin Țurcanu a luat parte la luptele de la redutele Grivița 1 și 2, activând atunci în cadrul Regimentului 13 Dorobanți Iasi-Vaslui. Datorită faptelor sale de arme deosebite, la 28 august 1877, Constantin Țurcanu a fost decorat cu ordinul „Steaua României”, luptând și la reduta Rahova.

La sfârșitul războiului, Constantin Țurcanu a fost declarat erou și a fost decorat cu medaliile “Trecerea Dunării”, “Apărătorii Independenței”, “Medalia comemorativă rusă”. În mod cu totul excepțional, i se acordase “Steaua României” – o distincție care era rezervată doar ofițerilor.

La 7 octombrie 1877, în timpul luptelor date pentru cucerirea redutei Grivița, Constantin Țurcanu a fost rănit și, apoi, internat la Spitalul din Turnu Măgurele. Aici l-a întâlnit pe poetul Vasile Alecsandri – cel care îl va imortaliza în poeziile “Sergentul” și „Peneș Curcanul”, din ciclul „Ostașii noștri”. Așadar, Vasile Alecsandri i-a dedicat o poezie sergentului Peneș Curcanul, în care cântă vitejiile acestuia și a celor „9 din Vaslui” în lupta pentru independența României. Despre momentul înmormântării lui Vasile Alecsandri se spune că, atunci când i s-a ridicat sicriul, din mulțime s-a auzit comanda: „Cei nouă din Vaslui și cu sergentul zece… . Ridicați!”. Astfel a fost purtat marele poet pe ultimul drum de către „curcanii” lui Peneș.

La 30 decembrie 1877, Constantin Țurcanu a luat parte, la București, la decorarea drapelului de luptă al unității. În octombrie 1878, împreună cu locotenent-colonelul Ion Petrovici și alți 60 de ofițeri și gradați care reprezentau Regimentul 13 Dorobanți Iași-Vaslui, a participat, în București, la parada “Întoarcerii triumfale a armatei române”.

Din anul 1880, pentru cinstirea meritelor deosebite ale batalionului vasluian, s-a hotărât ca subunitatea să se transforme într-un regiment de sine-stătător, cu denumirea de Regimentul 7 Rahova nr. 25 Vaslui. În același an, Constantin Țurcanu s-a întors în Vaslui și a fost numit picher pe șoseaua Vaslui-Solești. În ziua de 15 ianuarie 1882, el s-a căsătorit cu Rarița și și-au construit o casă în orașul natal, pe strada Gh. Lazăr, nr. 15.

La vârsta de 57 de ani, în 1913, Constantin Țurcanu a luat parte, în Bulgaria, la cel de-al Doilea Război Balcanic. În timpul Primului Război Mondial, deși era în vârstă de 62 de ani, a cerut să fie trimis pe front, ca voluntar. S-a prezentat astfel pe frontul din Oituz, fiind mereu în mijlocul tinerilor militari. Cu unitatea lui, în bătălia de la Oituz, a reușit să oprească înaintarea germanilor pe crestele Carpaților. După aceea, a luptat chiar și pe frontul de la Tisa și chiar în Campania din Ungaria (1919), fiind avansat la gradul de plutonier major.

La sfârșitul primei conflagrații mondiale, eroul Constantin Țurcanu a devenit veteran de război și a primit importante decorații: “Virtutea Militară” (cls. I), “Medalia serviciului credincios” (cls. I), pentru ca, în 1931, să i se confere medalia “Mihai Viteazul” și “Virtutea Militară”. În afară de aceste distincții românești, el a mai primit și “Crucea italiană de război” și medaliile poloneze “Crucea vitejilor” și “Crucea de Război”.

În 1922, comandantul Regimentului 25 Vaslui a hotărât rămânerea pe viață a lui Constantin Țurcanu în rândul cadrelor militare active. Însă, la 15 noiembrie 1932, acest mare erou vasluian a trecut în neființă, fiind înmormântat în cimitirul “Eternitatea” din Vaslui.

„La 88 de ani de la trecerea sa în eternitate, legendarul dorobanț Peneș Curcanul (Constantin Țurcanu), cel care prin vitejia și dragostea sa față de țară a dovedit că însumează toate calitățile oșteanului român, își va lega numele nu numai de marile sale fapte de arme, dar și de garnizoana militară din Vaslui, iar, în mod simbolic, de monumentul ridicat în cimitirul orașului, pentru a păstra veșnic vie amintirea eroilor vasluieni”,

este mesajul Muzeului Județean „Ștefan cel Mare”.