UN MESAJ DE SUFLET… Ieri, pe 23 august 2020, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat slujba de resfințire a bisericii Parohiei Duda, Protopopiatul Huși.
După slujba de resfințire a urmat Sfânta Liturghie, oficiată pe un podium în apropierea locașului de cult. Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele protopop Marius Cătălin Antohi.
În cuvântul adresat celor prezenți, Părintele Episcop Ignatie a explicat Pilda datornicului nemilostiv, insistând asupra atitudinii insensibile a celui ce tocmai fusese absolvit de o datorie imensă:
«Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și eu am avut milă de tine?»
(Matei 18, 32-33)
„Pasajul evanghelic ne relatează o pildă rostită de Hristos în fața contemporanilor Săi.
Pentru a transmite cât mai simplu și într-o formă cât mai plastică mesajul Său, Domnul Hristos se folosea de acest procedeu literar, numit parabolă sau pildă.
Erau preluate elemente din viața cotidiană cea mai apropiată omului și erau transpuse într-o manieră literară, simplă, prin care Domnul Hristos deschidea inimile oamenilor spre ceea ce însemna venirea Sa, misiunea Sa, Împărăția Cerurilor.
Parabola de astăzi se intitulează «Parabola datornicului nemilostiv» și ne vorbește despre atitudinea pe care a avut-o acest datornic insensibil, care nu a știut să răspundă cu aceeași dragoste pe care el a primit-o.
Domnul Hristos a folosit sumele de bani – zece mii de talanți și o sută de dinari – pentru a ne sensibiliza și pentru a ajunge să conștientizăm că noi beneficiem în viață de iertarea unor greșeli imense, însă noi nu avem capacitatea de a trece cu vederea o mică greșeală, făcută de semenul nostru.
Pentru a avea o imagine foarte clară asupra faptului că există o disproporție foarte mare între modul cum se comportă cineva față de noi, și cum o facem noi față de semenii noștri, ni se spune că datornicul nemilostiv îi datora stăpânului său zece mii de talanți. Era o sumă imensă atât pentru mentalitatea de atunci, cât și pentru astăzi. Pentru acea vreme, suma de zece mii de talanți era echivalentă cu întreaga masă monetară a unui stat, spre exemplu a Egiptului.
Acel om insensibil a știut să fie umil, să fie smerit, însă era vorba de o smerenie falsă, era ipocrit.
A căzut în genunchi, rugându-l pe stăpânul său să îl îngăduie, căci va plăti. Era evident că nu ar fi avut cu ce să plătească.
Conform regulilor vremii respective, cei care nu puteau să își plătească datoriile, deveneau sclavi, împreună cu toată familia, ai celui căruia îi datorau banii.
Acest om beneficiază de două ori de bunăvoința stăpânului. În primul rând îi este iertată datoria, iar consecința acestei iertări este că nici el, nici familia, nu este dusă în sclavie.
Acel om, la câteva momente, se întâlnește cu un datornic al său, care îi datora o sumă infimă, o sută de dinari.
În vremea de atunci suma aceasta era echivalentă cu plata a o sută de zile de muncă. Era o sumă infimă, în comparație cu suma pe care o datorase el – de zece mii de talanți, echivalentul a șase milioane de salarii pentru o zi de muncă.
Acest datornic iertat se comportă mișelește. A devenit o lichea. Nu și-a iertat semenul de datoria avută. Avea un suflet meschin, răutăcios, «profesionist» în a face nedreptate semenului”.
Ierarhul Hușilor a adus în atenție nedreptatea morală și a creionat profilul celor care, de multe ori, în spatele anonimatului, murdăresc identitatea semenilor lor:
„În general, noi suntem captați și ne atrage atenția nedreptatea socială. Prea puțin amendăm sau suntem atenți la nedreptatea morală pe care ne-o poate provoca cineva.
Din nefericire, în lumea în care trăim, ne facem nedreptăți morale, devenim răutăcioși, atât în spațiul virtual, în media scrisă, cât și unii altora, la serviciu sau în familie. Noi înșine nu știm ce înseamnă iertarea.
Omul care nu știe să ierte își transformă viața și devine un mare profesionist al nedreptății morale.
Nedreptățește permanent. Nu contează dacă ceea ce spune este adevărat sau fals. De cele mai multe ori proferează minciuni, calomnii. Inventează. Nu cunoaște omul, dar lansează bârfele. Nu se fundamentează pe nimic și nu are niciun argument.
Acest tip de nedreptate morală se întâlnește, în general, în spațiul virtual, la rubrica comentarii.
Găsim acolo tipologia de oameni care sunt profesioniști ai nedreptății morale. Ciopârțesc și maculează identitatea unui om gândind că, dacă ei nu sunt identificați, dacă sunt anonimi, fapta lor nu are niciun fel de repercursiuni și gravitate morală. Se înșeală!”
Părintele Episcop Ignatie a explicat faptul că nedreptatea provocată celor din jur se răsfrânge asupra vieții și familiei celui care o generează, deoarece devine a doua lui natură:
„Toate nedreptățile morale pe care le provocăm celor din jur – cu atât mai mult cu cât ele sunt mai nefundamentate și nu au nicio legătură cu viața omului, cu personalitatea lui – își vor cere tributul.
Nu Dumnezeu este Cel care pedepsește, ci nedreptatea se va întoarce ca un bumerang și îl va zdrobi pe autorul ei.
Nicio nedreptate morală nu rămâne nerăsplătită. Cu atât mai mult cu cât în chip meschin, cu un suflet murdar, răutăcios, pur și simplu se murdărește un om nevinovat.
Dumnezeu nu îngăduie nedreptatea morală. Ea ne transformă, fără să ne dăm seama, din oameni, în fiare.
Cine provoacă o nedreptate morală în lumea virtuală, a internetului, să nu își închipuie că în propria familie sau la locul de muncă va fi ca un înger. Tot fiară va fi.
Profesând tot timpul «meseria» de lichea, inevitabil se va metamorfoza, iar răutatea lui va avea o înrâurire asupra întregii lui vieți. Va suferi și el și cei din jur.
Un om rău este un om chinuit, un om cu sufletul urât, care îi chinuie inclusiv pe cei din jur, pe care îi iubește.
Atitudinea de a provoca nedreptate morală devine ca un reflex și ajunge să nedreptățească și pe cei din familie și din jur.
Oamenii care fac nedreptăți morale sunt oameni mici la suflet, care au în mâinile lor puterea. Să ne ferească Dumnezeu de omul mic la suflet căruia i se dă și puterea. Devine «diavol» cu chip de om. Pentru el, esențialul este să multiplice mizeria, să o răspândească.
Evanghelia de astăzi ne cere să fim oameni buni, să avem capacitatea de a ierta. În iertare se închid rănile și îmbobocește iubirea. Sufletul celui care provoacă nedreptate morală este unul golit de iubire”.
