La aproape 17 ani de la accederea României în Uniunea Europeană, exodul masiv al românilor continuă. Din dorința de oferi copilului un trai mai bun, tot mai mulți părinți se văd nevoiți să-și lase copiii în grija rudelor pentru a pleca la muncă în străinătate. Din păcate, mulți nu iau în calcul și drama pe care micuții o trăiesc în urma plecării lor.
Statici oficiale privind numărul românilor care lucrează în străinătate sunt foarte rar date publicității și, așa cum chiar reprezentanți ai autorităților au recunoscut în nenumărate rânduri, ele nu reflectă realitatea. Aceeași oficiali spun că numărul românilor plecați în străinătate este de circa 5.000.000.
Muți dintre cei care au ales să muncească în străinătate și-au lăsat copiii în grija rudelor, în vreme ce unii dintre ei, aproape jumătate, dacă ar fi să ne luăm după statistici neoficiale date publicității de ONG-uri de profil, aleg să-i părăsească la propriu pe cei cărora le-au dat viață.
Scenariul care predomină este cel clasic, la fel ca acum 20 de ani: cei care pleacă sunt bărbați, iar femeile rămân acasă până când copilul crește, după care plecă și mama, în speranța că vor face mai mulți bani într-un timp mai scurt și se vor întoarce cât mai repede acasă. Însă acest lucru se întâmplă foarte rar. Copiii rămân în grija rudelor, iar pe părinți cu puțin noroc îi văd de două ori pe an.
Din acest motiv cei mai mulți copii dezvoltă trauma abandonului, se simt neglijați, singuri , uitați de cei care le-au dat viață. Acești copii sunt nevoiți să se maturizeze forțat, uneori ajungând în stadiul de a fi chiar ei părinți pentru frații mai mici. Asta se întâmplă în cazurile fericite. Alții copii suferă atât de mult în cât intră în anturaje nu tocmai potrivite, devin dependenți de alcool sau droguri. Mulți renunță chiar și la școală.
Psihologul Roxana Pălălae spune despre acest fenomen: „Crezând că banii aduși din străinătate scapă familiile de sărăcie, dar din păcate dezvoltă adevărate traume pentru copii și nu numai. Copiii abandonați vor deveni persoane fără încredere, cu greu vor reuși să se iubească din cauză că nu au stâlpi pentru a-și dezvolta maturitatea emoțională. Părinții vor ajunge să se simtă vinovați și încearcă să acopere financiar lipsa lor. Copii dezvoltă multe adicții: țigări, alcool, droguri, uneori chiar și infracțiuni grave. Susțin ca părinții să fie prezenți în viața copilului indiferent de situația financiară, copii vor fi mult mai sănătoși emoțional”.
Fenomenul copiilor părăsiți de părinți care pleacă la muncă în străinătate a început acum mai bine de 20 de ani, când micuții erau lăsați de tați pentru munca în construcții ori agricultură în Turcia, Grecia, ori Israel, iar mamele alegeau să îngrijească bătrâni în Italia. Prima generație de copii lăsați în grija rudelor sau chiar a statului care a ajuns atenția psihologilor a fost numită sugestiv „orfanii cu părinți”. Deși traumele provocate sunt în multe cazuri irecuperabile și cazurile în care cei părăsiți de părinții plecați la muncă au dezvoltat un comportament antisocial, comițând, de multe ori, fapte de o cruzime inimaginabilă, Din nefericire, numărul orfanilor cu părinți este în continuă creștere. Muți ignoră semnalele de alarmă trase de voci cu autoritate în domeniu și continuă să își părăsească efectiv copiii în căutarea unui trai mai bun. Aceleași statistici neoficiale arată că numărul copiilor lăsați în grija rudelor sau a statului crește de la an la an, iar orfanii cu părinți au ajuns la a doua generație.
