Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor, le cere credincioșilor să fie mai cumpătați: „Ne consumăm energia pe nimicuri”

ÎNVĂȚĂTURĂ… Așa cum ne-a obișnuit, PS Ignatie lansează o serie de teme de reflecție asupra momentelor pe care le trăim, asupra modului în care împletim credința în Dumnezeu cu viața noastră de zi cu zi. Episcopul Hușilor îndeamnă credincioșii vasluieni la bunătate sufletească și înțelegere, în niște momente destul de delicate, cum sunt cele pe care le trăim acum.

„Să ne asumăm blândețea – într-o lume nervoasă, într-o lume în care nu avem răbdare.

Ne pierdem foarte repede cumpătul dacă cineva intră în disonanță cu ideile pe care le avem și de care suntem convinși. Ne tulburăm foarte tare.

Contextul social în care trăim este unul în care ne contaminăm foarte repede cu starea de nervozitate, de neastâmpăr și de neliniște lăuntrică. Puțini reușesc să fie cumpătați, să își strunească pornirile mâniei.

Este nevoie de multă delicatețe și lucrare lăuntrică pentru a reuși să rămânem într-o stare de liniște, chiar dacă ne aflăm în vâltoarea încercărilor și a situațiilor care ne incită în a ne tulbura.

Râvna lui Ilie. Din păcate, facem din inerție multe din cele ce țin de viața noastră spirituală, că «așa ne-am pomenit» și că «așa este bine».

Puțini mai sunt pătrunși de o vâlvătaie interioară pentru cele spirituale. Să simțim că ființa noastră arde pentru Dumnezeu.

Din nefericire, ne consumăm pentru cele ce țin de lumea aceasta, trecătoare, care nu ne pot da nici liniște, nici lumină. Ne bucurăm de ele conjunctural, însă nu reușesc să ne dăruiască liniștea de care avem nevoie.

Dacă am face o evaluare, pe parcursul unei zile sau a unei săptămâni, și să ne întrebăm cât din energia spirituală a vieții noastre am consumat-o pe nimicuri și cât pe cele esențiale, rezultatul ar fi unul dezolant. Ne pierdem în foarte multe nimicuri.

Atunci când ne lăsăm hipnotizați de lucrurile mărunte, ne scade râvna și nu mai avem aceeași vigoare spre cele care ne împlinesc cu adevărat.

Energia pe care o consumăm în lucrurile mărunte este direct proporțională cu diminuarea intensității râvnei pentru cele importante ale vieții noastre.

Sunt atâtea lucruri în care noi ne pierdem. Ar fi foarte frumos să ne pierdem în cele importante: în nevoința dragostei pentru cel de lângă noi, în nevoința de a ne aprofunda credința mai mult și de «a ne pierde», cu adevărat, în Dumnezeu.

Sfântul Vasile este asemuit cu Sfântul Apostol Petru, cu puterea lui de mărturisire, de curaj și sinceritate.

Sfântul Petru nu a fost o persoană care căuta la propria imagine. A fost un om sincer, cu o fire vulcanică, dar o inimă deschisă. Avea curajul să spună Domnului ceea ce gândea – sigur, nu trebuie asociată sinceritatea cu lipsa de noblețe, cu bădărănia și cu jignirea sub masca sincerității.

Un om sincer este un om care caută să nu rănească – când ajungi la poarta sufletului unui om să te descalți.

Rostirea adevărului, într-o lume a minciunii, constituie un dar de la Dumnezeu. Sfântul Petru a avut acest dar de a spune adevărul. A avut și inspirația să mărturisească credința în Fiul Lui Dumnezeu.

Ni se cere și nouă – mai ales în lumea aceasta, în care mulți contestă adevărul Bisericii – să-L mărturisim pe Dumnezeu. Ne lipsește această componentă a vieții spirituale. Nu putem mărturisi ceva ce nu cunoaștem și nu am aprofundat.

Sfântul Vasile cel Mare a apărat credința în fața celor care contestau dumnezeirea lui Iisus Hristos.

Teologia Sfântului Ioan. Teologie nu presupune absolvirea unui Seminar sau a unei Facultăți de Teologie. În gândirea Sfinților Părinți, a face teologie înseamnă a vorbi cu Dumnezeu și a-L vedea pe Dumnezeu. Oricine vorbește cu Dumnezeu, prin rugăciune, oricine are puterea de a se împărtăși de viața Lui și Îl vede pe Dumnezeu, este teolog.

Sfântul Vasile cel Mare, în rugăciunile care alcătuiesc Sfânta Liturghie (Anaforaua) concentrează toată teologia Bisericii creștine. Ele sintetizează, în puține cuvinte, ceea ce a făcut Preasfânta Treime pentru noi”,

susține Episcopul Ignatie.