CÂTĂ DREPTATE!… Ieri, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a săvârșit slujba de sfințire a bisericii din localitatea Miclești, Parohia Țifu, Protopopiatul Bârlad.
Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi.
După slujba de târnosire a bisericii, a urmat Sfânta Liturghie oficiată în apropierea locașului de cult.
În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, Ierarhul Hușilor a explicat pasajul evanghelic (Matei 22, 15-22) ce redă convorbirea Mântuitorului Hristos cu fariseii și cărturarii care Îl ispiteau dacă să plătească dajdie (tribut) Cezarului sau nu:
«Spune-ne deci nouă: Ce ți se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu? Iar Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiți, fățarnicilor? Arătați-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar».
(Matei 22, 17-19)
„Pasajul evanghelic ne vorbește despre atitudinea de viclenie pe care au avut-o fariseii și cărturarii față de Iisus, Dumnezeu-Omul.
În ura și micimea lor de suflet, ei s-au gândit că pot să Îl compromită pe Iisus, punându-L în fața unei dileme, în fața unei situații în care, orice răspuns ar fi dat, nu ieșea foarte bine.
Acești cărturari și farisei – ipocriți și vicleni – s-au apropiat de Hristos lăudându-L, spunând: «Învățătorule, știm că ești omul adevărului și întru adevăr înveți calea lui Dumnezeu și nu-ți pasă de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. Spune-ne deci nouă: Ce ți se pare? Se cuvine să dăm dajdie – tribut – Cezarului sau nu?»
Acest mod de abordare este unul pe care îl regăsim, cu foarte multă pregnanță, și în viața noastră de zi cu zi.
Când cineva vrea să ne compromită, fiind un om viclean, mai întâi ne laudă, ne ridicăîn slăvi.
În felul acesta vom crede că ne este prieten, că este omul în fața căruia putem să ne confesăm, să ne deschidem sufletul, săîi încredințăm intimitățile inimii, să-i spunem ceea ce gândim, fără să ne cenzurăm.
Când se apropie de noi un astfel de om viclean, care își propune să ne compromită, putem cădea foarte ușor în capcana lui.
În pasajul evanghelic ni se spune că fariseii s-au apropiat de Hristos ca «să-L prindă în cuvânt».
În limba greacă, pentru sintagma «să-L prindă în cuvânt», se folosește un termen mult mai puternic, «laț» cu sensul: «îi pui o capcană ca să-l compromiți».
Evident, Dumnezeu nu poate fi compromis niciodată”.
Totodată, Părintele Episcop Ignatie a asemănat comportamentul ipocrit al fariseilor cu ceea ce se întâmplă în prezent în relațiile dintre oameni:
„Oricâtă viclenie am avea, oricât am încerca să fim ipocriți și necinstiți, pe Dumnezeu nu Îl putem vicleni.
Putem să îi viclenim pe cei din jur. Putem fi ipocriți, falși, putem să inventăm tot felul de situații, să calomniem, ca în felul acesta să murdărim identitatea unui om.
Nu vi se pare că această categorie de oameni este foarte prezentăși în lumea de astăzi?
Îi găsim peste tot în viața noastră cotidiană. Și în lumea politică, și în lumea culturală, și în lumea Bisericii, găsim oameni care se comportă exact ca acești cărturari și farisei din acest pasaj evanghelic: ipocriți, falși, vicleni.
Cine este viclean nu are decât o singură cale: să devină profesionist al compromisului. Vrea să îi compromită pe cei din jur, pe cei pe care îi consideră adversari.
Cărturarii și fariseii Îl considerau pe Hristos adversarul numărul unu. Nu știau ce să mai inventeze ca să-L pună într-o situație delicată.
Dacă Domnul ar fi dat răspunsul că nu va plăti tribut Cezarului, ocupantului roman, fariseii trăgeau concluzia că Hristos se opune romanilor.
Se știa foarte bine că cel care se opunea plății tributului era foarte aspru pedepsit. Represaliile erau foarte mari.
Dacă Mântuitorul ar fi spus că trebuie să se dea tribut Cezarului, fariseii ar fi tras concluzia că El nu iubește poporul, că este un anti-patriot, pentru că ține cu ocupanții țării Sfinte.
Hristos le dă un răspuns foarte inteligent și înțelept, pentru că El este Dumnezeu.
Oricât ar încerca omul să Îl fenteze pe Dumnezeu, nu reușește. Noi ne propunem, în imaturitatea și micimea noastră de suflet – obișnuiți fiind să îi compromitem pe cei din jur și să îi viclenim – să Îl viclenim inclusiv pe Dumnezeu.
Domnul le spune să Îi aducă un bănuț și le spune: «Al cui e chipul acesta și inscripția de pe el? Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Dați deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu». Atunci au plecat rușinați.
Afirmația Domnului Hristos nu era o formă de a susține tributul care se cuvenea ocupantului roman.
Domnul Hristos vrea să spună: «trebuie să fiți oameni cinstiți. Dacă trăiți într-un anumit stat, cu o anumită cultură, trebuie să vă supuneți, să fiți oameni cinstiți».
Hristos le spune să restituie ceea ce este al Cezarului, deoarece chipul aceluia era pe banul de dajdie”.
Ierarhul Hușilor a avertizat că atitudinea nesinceră și vicleană față de aproapele se răsfrânge, mai devreme sau mai târziu, în propria viață:
„Noi avem o vorbă foarte frumoasă: «cine sapă groapa altuia, s-ar putea să ajungă el acolo». Așa se întâmplă.
Când îți propui să fii netrebnic, necinstit, viclean și cauți toate modalitățile malefice de a compromite pe cineva, s-ar putea ca tu însuți să ajungi un om compromis.
Totul se întoarce împotriva ta. Nimic nu rămâne nerăsplătit.
Mai ales atunci când calomniezi și batjocorești un om nevinovat și pui pe seama lui lucruri pe care nu le-a făcut niciodată.
El nu se va putea apăra. Vei reuși săîi murdărești identitatea, dar să nu îți închipui că vei putea să dormi liniștit. Lucrurile se vor întoarce împotriva ta.
Nu Dumnezeu pedepsește, ci însăși fapta ta netrebnică este cea care se întoarce împotriva ta și te zdrobește, când îți este lumea mai dragă.
Te vei întreba: «ce am făcut de am primit o palmă așa de dureroasă?»
Uiți că, poate, la rându-ți ai nedreptățit pe cineva, ai fost viclean, necinstit, corupt, și ai murdărit identitatea celuilalt.
Să ne ferim de o asemnea atitudine!
Să fim oameni cinstiți, corecți, să ne vedem de viața noastră și să răspândim în jurul nostru bunătate.
Dacă cineva este rău cu tine, îl poți îndrepta dacă tu ești bun cu el.
Să fim oameni buni! Hristos se uită la inima omului, niciodată la fața lui. Fața celuilalt ne poate duce în eroare. Inima este cea care spune despre fiecare cât de bun este, cât de cinstit, câtă îngăduință are, câtă capacitate de iertare și de răbdare a răului”.
În cadrul Sfintei Liturghii Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie a hirotonit întru preot pe diaconul Nicolae Moldoveanu, noul paroh al Parohiei țifu.
De asemenea, în semn de prețuire pentru sprijinirea lucrărilor de restaurare a bisericii din localitatea Miclești, Ierarhul Hușilor a hirotesit întru iconom pe părintele Marius Eduard Parpalea, de la Parohia Ghermănești, Protopopiatul Bârlad, cel care a suplinit și parohia Țifu, și a oferit distincții de vrednicie enoriașilor care s-au implicat în edificarea sfântului locaș.
