Joi, 21 mai 2020, de sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a săvârșit Sfânta Liturghie la Schitul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, ce aparține de Mănăstirea „Sfântul Ștefan cel Mare” – Movila lui Burcel, Protopopiatul Vaslui.
În omilia rostită cu acest prilej, Preasfinția Sa a comparat convertirea Sfântului Constantin cel Mare cu cea a Sfântului Apostol Pavel, ambii devenind apoi slujitori și martori ai lui Hristos.
Ierarhul Hușilor a explicat de ce Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt asemănați cu Apostolii Mântuitorului:
„Memoria liturgică a zilei de astăzi ne pune spre aducere aminte pe Sfinții Împărați, întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa Elena.
De ce Biserica a considerat că este oportun să le fie dedicată o zi de sărbătoare acestor doi împărați ai Imperiului Roman?
De ce Biserica i-a cinstit, conferindu-le acest supranume: «întocmai cu Apostolii» – adică în egală cinstire cu Sfinții Apostoli?
Prin toate măsurile pe care le-au luat la nivelul Imperiului Roman, ei nu au făcut altceva decât să faciliteze răspândirea și propovăduirea adevărului credinței în Iisus Hristos.
Înaintea luptei împotriva lui Maxențiu, Împăratul Constantin a văzut, în plină zi, o cruce luminoasă pe cer, care avea inscripționat în jurul ei: «în acest semn vei învinge». Dacă Împăratul Constantin se va încrede în Crucea lui Hristos, care înseamnă biruință asupra a tot ceea ce este rău, păcat și întuneric, atunci va ieși victorios.
De aceea, Împăratul Constantin, în urma acestei vedenii de lumină în plină zi, a poruncit ca pe toate steagurile de luptă să fie inscripționat semnul Crucii lui Hristos.
Această vedenie a Crucii pe cer a schimbat radical viața Sfântului Constantin. A devenit, din acel moment, protector al creștinilor.
Timp de trei sute de ani creștinii au fost persecutați și nevoiți să își trăiască credința în Hristos prin catacombe, cu frica de a nu fi prinși de păgâni și duși în locuri de martiraj. Odată cu edictul de la Milano, din anul 313, creștinii au primit privilegiul de a-și trăi credința în mod liber.
Credința creștină a devenit o realitate a spațiului public în Imperiul Roman. Chiar dacă creștinii erau minoritari, au fost puși pe picior de egalitate cu păgânii.
Meritul Sfântului Constantin cel Mare este acela că a scos credința creștină din catacombe, din crăpăturile pământului, și a adus-o la lumina zilei”.
Părintele Episcop Ignatie a amintit de momentul convertirii Sfântului Apostol Pavel, căruia Hristos i S-a arătat într-o lumină orbitoare, asemănându-l cu momentul convertirii Sfântului Împărat Constantin:
«Dar, scoală-te și stai pe picioarele tale. Căci spre aceasta M-am arătat ție: ca să te rânduiesc slujitor și martor, și al celor ce ai văzut, și al celor întru care Mă voi arăta ție». (Faptele Apostolilor 26, 16)
„Slujbele Bisericii pun în paralel convertirea Sfântului Constantin cu convertirea Sfântului Apostol Pavel. Aceste două convertiri au un punct comun.
Sfântul Apostol Pavel era un prigonitor al creștinilor. Mergea la Damasc cu gândul să îi aresteze pe creștinii de acolo.
Pe acest drum, spre Damasc, i se arată Hristos, plin de lumină. Era o lumină care l-a orbit și l-a aruncat la pământ.
În urma acestei arătări, Saul din Tars devine Sfântul Pavel, Apostolul neamurilor – a celor care erau păgâni.
Prin cuvântul plin de putere și prin iluminare dumnezeiască, acești păgâni au devenit creștini, prin propovăduirea Sfântului Apostol Pavel.
La fel, Sfântul Împărat Constantin cel Mare a văzut Crucea lui Hristos în lumină, și în urma acestei lumini, a devenit cel care a acordat drepturi creștinilor în Imperiul Roman.
Amândoi, așa cum ni se spune în Faptele Apostolilor, au devenit slujitori și martori ai lui Hristos, a ceea ce au văzut și a ceea ce li s-a mai descoperit pe parcursul vieții lor. Au devenit slujitori ai lui Hristos și martori ai acelei lumini.
În limba greacă, cuvintele «martor» și «mărturisire» sunt înrudite. Orice martor este, în același timp, și un mărturisitor.
La fel, Sfântul Împărat Constantin, ca și Sfântul Apostol Pavel, au devenit mărturisitori ai credinței în Hristos”.
Preasfinția Sa a precizat și faptul că ceea ce a stat la baza convertirilor la creștinism a fost puterea credinței în Învierea lui Hristos, a cărei propovăduire a fost facilitată de Împăratul Constantin cel Mare:
„În acel timp, creștinii erau minoritari în Imperiul Roman. Erau până în 10% din totalul populației.
Dintr-un număr atât de mic, prin toate măsurile legislative pe care le-a întreprins Împăratul Constantin cel Mare, creștinismul a devenit majoritar în Imperiul Roman.
Sigur că nu s-a datorat numai Sfântului Constantin cel Mare convertirea păgânilor la creștinism. S-a datorat puterii credinței în Hristos Cel Înviat.
Toate convertirile la creștinism sunt lucrarea tainică a lui Hristos, prin toți martirii și prin toți cei care și-au asumat să dea o mărturie a credinței, să devină slujitori și martori ai Lui.
Noi slujim pe cei pe care îi iubim. Cu câtă dragoste îi slujim pe cei pe care simțim că fac parte din universul sufletului nostru!
Dragostea face ca slujirea să fie frumoasă, plină de lumină și de multă jertfă.
Când iubim pe cineva, toate lucrurile devin atât de ușoare și de simple. Ne este la îndemână să trecem peste orice fel de cusur pe care îl găsim la persoana iubită. Nu mai există timp, oboseală sau poticneală. Slujim cu toată deschiderea inimii.
Așa au făcut atât Sfântul Apostol Pavel cât și Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena. L-au slujit pe Hristos cu jertfă și cu deschidere a inimii. Prin această slujire li s-au descoperit tainele credinței în Hristos și au dat mărturie despre tot ce au văzut.
Îi sărbătorim pe cei doi mari împărați pentru că ei au devenit slujitori ai lui Hristos și martori a tot ceea ce le-a dăruit credința în El.
La fel ni se cere și nouă, să ne fie drag să Îl slujim pe Hristos prin rugăciune, prin faptele bune, prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui și prin trăirea credinței.
Să devenim martori a ceea ce Hristos ne descoperă în inima noastră”!
