Traian Popica, candidat PUSL la Consiliul Local Vaslui: ”Nu voi promite elicoptere, nu voi ridica baloane”

”Stimați vasluieni,

Primul gând pe care l-am avut când am intrat în această campanie electorală a fost acela că cetățenii trebuie să își cunoască foarte bine candidații. Votul, un instrument atât de important aflat la îndemâna fiecăruia, trebuie dat nu acelora care își fac afișe mai frumoase sau mai mari, broșuri colorate și fanteziste, ci acelor oameni care s-au comportat și au gândit într-un anumit fel timp de patru ani.

Asta înseamnă responsabilitate socială și atitudine civică în opinia mea: timp de patru ani să muncești, să faci, iar în campanie, să culegi roadele. Nu invers! Altfel, e ipocrizie.

Am încercat, în aceste patru săptămâni de campanie, să mă prezint în fața voastră așa cum sunt în viața de zi cu zi: să vedeți cum gândesc, ce planuri am, de ce am intrat, chiar dacă mai mult din întâmplare, în politică. Am venit în fața voastră nu ca produsul unor specialiști în marketing politic, ci ca Traian Popica cel din fiecare zi.

Acel Traian care, cândva, v-a intrat în casă, acel Traian cu care ați stat la terasă sau la un grătar. Acel Traian cu care v-ați salutat sau nu v-ați salutat pe stradă, dar despre care ați știut că este vasluian. Și despre care ați aflat, chiar dacă mai târziu, că îi pasă de orașul lui.

Acum, la final de campanie, cred că este normal să fac un rezumat al mesajelor pe care, prin intermediul paginii de socializare, le-am transmis către voi.

Nu, nu voi promite elicoptere, nu voi ridica baloane, nu voi asfalta și nici nu voi deschide Vasluiul către investitori. Astăzi, vreau să trec în revistă câteva dintre gândurile și stările pe care le-am avut încercând să intru în pielea unui om politic.

Primul șoc pe care l-am avut a fost legat de larghețea cu care candidații promit că vor face și vor drege, evident, din bugetul local. Pentru un privat, această abordare este sinucigașă. După o viață petrecută ca antreprenor, cred că am învățat măcar un lucru: identificarea surselor de finanțare și planificarea cheltuielilor este vitală. Și am mai învățat ceva: nu te întinde mai mult decât ți-e plapuma.

De aceea, când am auzit planurile unora, m-am speriat: prieteni, pe mâna cui vrem să (pre)dăm orașul acesta? Întrebați-vă și voi, dar, înainte de asta, studiați ofertele electorale.

V-am cerut, la începutul campaniei, să puneți întrebări, să cercetați, să testați, dacă se poate spune așa, capacitatea unora sau altora de a pune în practică tot ce promit. Eu unul m-am testat în afaceri.

Am reușit să-mi plătesc la zi dările la stat, am un colectiv mulțumit, trăiesc decent. Mai mult nu pot cere de la Dumnezeu, decât să mă țină sănătos și să mă bucur de traiul în orașul în care m-am născut, am crescut și în care vreau în continuare să trăiesc.

Tot la început de campanie, v-am cerut să lăsați rațiunea să judece, nu inima. Cred că toți avem o luciditate care ne ajută să discernem albul de negru, în special în momentele importante. Alegerile acestea sunt un astfel de moment. V-am spus că nu mai avem timp, că tot ce se va face în următorii patru ani se va face pentru că a fost gândit mai demult, nicidecum în cele 30 de zile de campanie.

Acesta este adevărul, nu ce vi se vinde prin pliante și flyere, nu ce spun candidații la televizor! Apropo, am fost și eu la televizor. Am promis ceva? Răspund eu: nu! M-ați văzut făcând actorie îndoielnică pe ecran? Nu! Am spus ce cred că trebuie făcut și se poate face, atât. Asta numesc eu realism.

Tot realismul trebuie să ne facă să ne întrebăm: ce mai caută pe liste oameni cu multe mandate în spate, dar care nu au făcut nimic? Duminică, veți putea voi decide pentru ei, nu partidul. Partidul a făcut-o până acum și… iată unde suntem, iată ce alegeri trebuie să facem, între leneși cronici și sinecurisști de meserie!

„Dacă luăm toate campaniile electorale de până acum, am regăsi în toate aceleași promisiuni neonorate. Ele doar au fost rostogolite de la o campanie electorală la alta. Oare nu este cazul să schimbăm ceva? De ce am mai trimite în Consiliul Local oameni care în mandatele anterioare nu au făcut nimic? Au tăcut pentru că așa le-a spus partidul, au ridicat mâna pentru că așa le-a spus partidul, au ridicat din umeri pentru că așa le-a spus același partid pervers, care e format tot din de-al de ei. Oare nu le e rușine să promită aceleași lucruri de atâtea mandate? Nu le-au ieșit până acum și or să le iasă de-acum înainte?”.

Asta scriam cu ceva timp în urmă. După alegeri, mă voi întoarce la acest text. Poate o veți face și voi, și mă rog să nu fi avut dreptate…

Iată încă un fragment relevant: „(…) un angajament public tot îmi iau: voi fi vocea antreprenorilor și voi face tot ce ține de mine ca lucrurile să intre pe un făgaș normal. Deschiderea orașului către antreprenori, dialogul și respectul din partea Primăriei și a Consiliului Local față de aceștia sunt vitale pentru a însănătoși și dezvolta mediul local de afaceri. Vă asigur că orice hotărâre de Consiliu Local va fi atent analizată și, în cazul în care voi observa că este contrară intereselor cetățenilor și antreprenorilor, nu doar că nu o voi vota, dar o voi face publică, pentru ca toată lumea să știe ce li se pregătea”.

Sunt Traian Popica, candidez pentru un loc în Consiliul Local Vaslui din partea PUSL. Știu, suntem un partid mic, dar, ca într-o familie, nu contează numărul, ci unitatea. Suntem uniți, încrezători că putem face din Vaslui o casă frumoasă și primitoare.

Vă doresc gânduri bune și, indiferent de ce va fi duminică, 9 iunie, și în zilele de după, vă asigur că voi rămâne același.

Cu prietenie,

Traian Popica”

(Material electoral realizat la comanda Partidului Umanist Social Liberal – PUSL, CMF 21240 113)