Sâmbãtã, 30 septembrie, are loc, în satul Rosiesti, inaugurarea Dispensarului Uman care va purta numele profesorului dr. Dumitru Bagdasar, o personalitate medicală națională de prestigiu.
În prezența primarului comunei Roșiești, Florin Anea, a oficialităților locale, naționale și județene, dar și a fiicei celebrului medic român se va inaugura noul Dispensarul Uman, instituție care va purta numele profesorului dr. Bagdasar, fiu al acestor meleaguri. Totodatã, va fi inaugurat si sfintit si bustul medicului care a scris istorie în România.
La eveniment vor participa membri ai familiei Bagdasar, mai multi invitati de seamã, printre care profesorul universitar neurochirug dr. Alexandru Vlad Ciurea, membri ai Ministerului Sãnãtatii, Academiei Române, reprezentanti ai autoritãtilor locale, reprezentanti ai Parlamentului României, profesori universitari.
Dumitru Bagdasar s-a născut pe 17 decembrie 1893 la Roșiești, într-o familie de țărani răzeși cu mulți copii, fiind cel mai mare dintre băieți. A fost un elev strălucit, deși făcea pe jos, în fiecare zi, câțiva kilometri până la cea mai apropiată școală. Copilul a urmat apoi cursurile Liceului “Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad, iar în 1913 s-a înscris la Facultatea de Medicină din București, pe care a frecventat-o cu mari greutăți materiale, fiind nevoit să-și câștige singur existența.
La sfârșitul anului III, s-a angajat la Institutul Medico-Militar, sperând să mai atenueze problemele financiare, dar, când a început Primul Război Mondial, a fost mobilizat și trimis pe front ca medic militar. Demobilizat în 1918, și-a continuat studiile medicale până în 1922, când a obținut titlul de doctor în medicină. Tânărul medic s-a orientat către o specializare în Neurologie la clinica marelui neurolog Gheorghe Marinescu, apoi a devenit medic secundar la Spitalul Militar.
În 1927, și-a dat demisia din armată și s-a căsătorit cu Florica Ciumetti, medic și ea, pe care o cunoscuse în timpul facultății. Imediat după nuntă, în loc să plece în luna de miere, cei doi tineri, care aveau resurse foarte modeste, au plecat la o specializare în America, la Boston. Aici, în anii 1927-1929, Dumitru Bagdasar s-a specializat în neurochirurgie, la clinica doctorului Harvey Cushing.
Întorși în țară în 1929, soții Dumitru și Florica Bagdasar au avut mari probleme din cauza autorităților, au fost repartizați la țară, primele intervenții chirurgicale ale doctorului fiind făcute în condiții improvizate la Spitalul din Jimbolia, apoi la Spitalul de Boli Nervoase din Cernăuți.
În 1933, exasperat de șicanele oficialităților, tânărul medic și-a dat demisia de la Spitalul din Cernăuți și, împreună cu soția sa, Florica, s-a întors la București, unde a continuat să facă intervenții neurochirurgicale la Spitalul de Urgență, dar tot fără a primi niciun sprijin, aducându-și propria trusă cu instrumente chirurgicale și recrutând de fiecare dată personalul de care avea nevoie în sala de operație. Soția lui, Florica, l-a secondat în intervențiile pe care le facea și l-a sprijinit în permanență.
În 1935, profesorul a obținut înființarea unui mic serviciu de neurochirurgie, cu zece paturi și o singură sală operatorie, în Spitalul Central de Boli Nervoase și Mintale din București, nucleul viitoarei Clinici de Neurochirurgie a Facultății de Medicină. La clinica sa, se internau bolnavi din Ungaria, Bulgaria, Palestina și, între 1931 – 1941, a efectuat peste 1.800 de operații pe sistemul nervos. În același an s-a născut singura fiică a cuplului de medici, Alexandra.
Pe 6 martie 1945, doctorul Bagdasar a fost numit ministru al sănătății în guvernul Petru Groza, iar în scurta perioadă cât a fost ministru a creat 60 de circumscripții rurale noi, mai multe sanatorii, 100 de case de nașteri la țară, a început campanii împotriva tifosului exantematic, a febrei tifoide și a febrei recurente. Din păcate, medicul a murit pe 16 iulie 1946, la doar 52 de ani.
