ÎPS Teodosie vine la Zăpodeni, la înmormântarea fostului coleg de Seminar, regretatul preot Ionel Chiroșcă
Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va oficia vineri, de la ora 9.30, Sfânta Liturghie la biserica „Adormirea Maicii Domnului”, din Zăpodeni. ÎPS Teodosie va participa la înmormântarea regretatului preot Ionel Conachi Chiroșcă, care a fost, vreme de peste patru decenii, paroh al Parohiei Zăpodeni de Sus, Protopopiatul Vaslui. Părintele Chiroșcă a absolvit Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, promoția 1970, alături de viitorul Arhiepiscop al Tomisului, cei doi fiind prieteni timp de aproape jumătate de secol.
În data de 23 august 1976, preotul Chiroșcă a fost hirotonit pe seama Parohiei Zăpodeni de Sus, localitatea sa natală, de către Episcopul Eftimie Luca, al Romanului și Hușilor, A dat dovadă de o slujire exemplară ca preot, implicându-se cu toată dăruirea în misiunea pastorală, lăsând în urmă imaginea unui slujitor al altarului foarte devotat.
Alături de soția sa, doamna preoteasă Iulia, au avut împreună 3 copii, cel mai mic, Sebastian Mircea Chiroșcă, urmându-l în slujire la același sfânt altar, odată cu ieșirea sa la pensie. În aceste momente de despărțire vremelnică, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a transmis mesajul său de condoleanțe familiei părintelui Ionel, precum și aprecierea sa pentru tot efortul depus în slujirea Bisericii.
Slujbă oficiată de Episcopul Hușilor, marți seara, la căpătâiul fostului preot din Zăpodeni
Marți seara, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a săvârșit, la Zăpodeni, o slujbă de pomenire la căpătâiul părintelui Ionel Conachi Chiroșcă. Alături de Preasfinția Sa au fost prezenți și părintele secretar eparhial Alexandru Bahnar și părintele protopop Adrian Chirvasă.
În cuvântul adresat familiei îndoliate și credincioșilor prezenți, Ierarhul Hușilor a amintit care este menirea unui preot, în raport cu enoriașii săi:
«Eu sunt învierea și viața ; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac» (Ioan 11, 25-26)
Am venit ca să săvârșim slujba de pomenire pentru Părintele Ionel, fratele nostru plecat în lumea veșniciei, ca să continue acolo slujirea sa ca preot. Avem această nădejde și convingere că părintele Ionel Îl întâlnește pe Marele Preot, pe Iisus Hristos, Cel care este modelul pentru noi toți, în primul rând pentru slujitorii Bisericii și, desigur, pentru dumneavoastră, credincioșii.
Hristos este model pentru orice preot, în primul rând prin faptul că noi ne punem la dispoziția Bisericii, a credincioșilor, „cu timp și fără timp”, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel. De fapt, preoția are drept conținut intrinsec, profund, această capacitate de a te dărui celorlalți, de a conștientiza că nu mai există „timpul tău”, „vremea ta” pentru că „timpul tău” este, de fapt, timpul Bisericii. Așa cum Hristos, în viața Sa pământească și acum continuă din ceruri, să Se dăruiască pentru noi, la fel, un preot este chemat să se dăruiască prin slujirea sa, Bisericii și credincioșilor.
La fel, Hristos ni S-a dăruit nouă pentru că ne-a iubit în mod; această iubire absolută pentru noi a făcut posibilă jertfa Sa. Când iubim, ne sacrificăm cu foarte multă promptitudine pentru cei din jurul nostru pentru că motorul iubirii este jertfa, spiritul de sacrificiu. Hristos ne-a dovedit că ne iubește absolut prin faptul că Și-a dat viața pentru noi, S-a răstignit pentru noi.
Și preotul, în nenumărate momente din slujirea sa, este cel care, în rugăciune, în dragostea sa, se pune cu întreaga sa ființă la dispoziția credincioșilor – nu face altceva decât să se jertfească pe sine însuși. Adică se anulează, într-un fel, pe el, pentru a-i lăsa pe credincioși, pe cei pe care-i slujește, pe Hristos în primul rând, să se vadă, să transpară în slujirea lui. Acesta este spiritul de jertfă al unui preot. Permanent renunță la sine însuși ca să se vadă Hristos, ca prin această vădire a lui Hristos, El să crească și în sufletele credincioșilor.
Aceasta este menirea noastră, să vi-L împărtășim pe Hristos, și El să devină o prezență vie în sufletele dumneavoastră. Hristos poate deveni o prezență vie în sufletele noastre doar dacă avem credința în înviere, credința în faptul că moartea nu este ultima realitate a acestei vieți și că dincolo de ea mai este o altă dimensiune, a unei vieți veșnice.
Moartea este un prag, o trecere într-o altă lume. De acest lucru ne-a încredințat în primul rând Domnul Hristos, Cel care a gustat moartea pentru noi, S-a jertfit pentru noi, ca această moarte să fie biruită și să ne facă părtași vieții veșnice.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească cu drepții!
