Pentru cititorii noștri mai tineri, care nu au prins vremea stagiului militar obligatoriu, se cuvine să explicăm cuvântul din titlu: diribau = (argou) batalion disciplinar; muncă silnică.
Acolo, la diribau, erau trimiși soldații insubordonați sau cei care comiteau fapte penale în timpul stagiului militar obligatoriu. În jurul acestor colonii de muncă (unele dintre ele sub nicio formă nu puteau fi numite unități militare) s-au creat, de-a lungul timpului, o sumedenie de legende cazone care aveau ca punct central munca sisifică la care erau supuși deținuții-militari. Această muncă lua de cele mai multe ori forma unei bătăi de joc ordinare, menită să dezumanizeze individul. Spre exemplu, unui deținut militar i se ordona să sape un șanț de o lungime care să necesite mai multe zile de muncă. Pe durata odihnei osânditului, un alt coleg de suferință era adus să astupe șanțul săpat. A doua zi, celui însărcinat cu săpatul i se reproșa că nu s-a achitat de ordin corespunzător și i se mai aplica un spor de pedeapsă, constând în metri suplimentari de săpat, reducerea normei de hrană, oleacă de bătaie și altele…
Cu speranța că nu am stârnit nimănui amintiri neplăcute, aducem în discuție fotografiile care ilustrează acest text. Fotografia a fost făcută în Vaslui, la ieșirea spre Bârlad, în fața unui depozit de materiale de construcții căruia nu vrem să îi facem reclamă gratuit.
Așadar, acolo unde lucrătorii trag cu freza si pickhammer-ul a fost, cândva, o cocoașă de cămilă. Sau spinare de măgar. Știți voi, d-aia care forțează mașinile să-ncetinească ca să nu le sară roțile. Ei bine, din nu-știu-ce motive, cineva a decis s-o scoată. Cocoașa, adică. Probabil că au scos-o gândindu-se că, la câte gropi sunt în asfalt, oricum nu se poate circula cu mare viteză. În fine, motivul nu importă tare mult. Dat fiind ordinul de eliminare a cocoașei, a fost detașată brigada care a achitat ordinul întocmai și la timp.
Numai că… țineți-vă, c-acuma vine: cineva a decis (nu ne-ar mira să fie același cineva) sa reinstaleze cocoașa. Probabil ca să nu mai spună lumea că la Vaslui drumurile sunt atât de proaste că nu e nevoie de spinare de măgar pentru reducerea vitezei.
O altă explicație ar fi că nu s-a reinstalat, ci s-a schimbat cocoașa cu totul. Se poate… Vorba aia: orice măgar îmbătrânește.
Numai că unii spun – și cine îi poate opri – că firma angajată pentru întreținerea drumului a făcut manevra asta ca să mai mănânce și gura ei ceva. Aceeași „unii” ne-au transmis să întrebăm „cât a fost halatul?” Ce-o mai fi însemnând și asta, ducă-se cu noaptea!?
Noi credem însă că, deși a făcut risipă, e drept, firma a scos și remontat cocoașa doar ca să nu stea degeaba. Vorba aia, când ești… gospodar de mic, de mare numai te joci. Mai nașpa e de sărmanii lucrători, transformați fără voie în soldați de diribau prin acest ia cocoașa-pune cocoașa. Poate se dezorientează de tot bieții de ei și își tatuează în pauza de masa cu pastă de pix și ac de cusut „Lucica ♥” pe antebraț și pumnalul pe care scrie „răzbunare” pe umăr.
Notă: Acest text este un pamflet și trebuie interpretat ca atare. Suntem convinși că decidenții din administrația locală au avut un motiv întemeiat pentru lucrările care fac obiectul acestui material. Totodată, Vasluianul.ro transmite lucrătorilor firmei care au executat aceste lucrări că se bucură de stima și prețuirea întregului colectiv.
