Mesaj de ULTIMA ORĂ de la Aquavas SA, Sucursala Vaslui: Ce reprezintă strategia de tarifare?

3
2663

Strategia de tarifare reprezintă un plan multianual de evoluție a prețurilor, elaborat conform unei metodologii bazate pe principii și obiective europene referitoare la asigurarea veniturilor necesare pentru operarea și întreținerea corespunzătoare a sistemelor de apă și de canalizare.

Prețurile aplicate de Aquavas S.A. la această dată sunt rezultatul strategiei de tarifare aprobate prin Hotărârea AGA ADI nr. 15 din 22.09.2022 actualizata prin Hotărârea AGA ADI nr. 1 din 27.01.2025 și prin Decizia ANRSC nr. 289 din 27.11.2024, cu caracter obligatoriu de aplicare pentru întreaga arie de operare, nefiind la latitudinea Aquavas S.A. de a interveni asupra lor în sensul micșorării acestora.

Strategia de tarifare a fost elaborată în cadrul Analizei Cost Beneficiu aferentă proiectului major ”Proiectul regional de dezvoltare a infrastructurii de apă și apă uzată din județul Vaslui în perioada 2014-2020” de către un consultant de specialitate, în conformitate cu metodologia de fundamentare Analiza cost-beneficiu, pentru investițiile în infrastructura de apă, aprobata prin Hotărârea Guvernului nr. 677/2017 și reprezintă o componentă a Analizei Financiare.

Obiectivul Analizei Financiare este acela de a evalua viabilitatea financiară și sustenabilitatea Proiectului pe întreaga durată de viață a acestuia.

Analiza financiară ia în considerare toate datele relevante și informațiile disponibile în rapoartele, situațiile financiare și datele privind producția/serviciul furnizate de către Operatorul Regional pentru perioada anterioară implementării proiectului, precum și datele socio-economice și informațiile cadru prezentate în Master Planul de apă și apă uzată al județului, conceptele tehnice, proiecțiile privind cererea de apă și estimările de costuri.

Obligativitatea aplicării strategiei de tarifare reprezintă o condiție de eligibilitate și este prevăzută în mod expres și prin clauzele Contractului de Finanțare ale proiectelor majore cu sursa de finanțare din fonduri europene nerambursabile și publice, încheiat între AQUIAVAS SA si Ministerul de resort:

”Articolul 1 – Drepturi și obligații suplimentare ale părților, alin. (9): ”Beneficiarul împreună cu ADI și autoritățile locale se obligă să aplice pentru serviciile pe care le furnizează prețul/tariful unic și strategia tarifară”

Nerespectarea acestei prevederi este sancționată cu rezilierea contractului de finanțare si recuperarea finanțării acordate prin Ministerul de resort, în temeiul dispozițiilor art. 2 din  contractul de finanțare, care prevede la alin. (3): ” În cazul în care Beneficiarul nu aplică prețul/tariful unic și strategia tarifară, AM POIM va putea considera Contractul de Finantare reziliat de plin drept, fără punere în întârziere, fără intervenția instanței de judecată și fără orice altă formalitate, cu recuperarea proporțională a finanțării acordate”

În egală măsură, obligativitatea aplicării strategiei de tarifare este reglementată și prin dispozitiile art. 35 din Legea 241/ 2006 a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, cu modificările ăi completările ulterioare, dispoziții care prevăd următoarele:

”(2) În cazul în care proiectele de investiții în sistemele de alimentare cu apă și de canalizare se dezvoltă prin fonduri publice asigurate, integral sau în parte, de la bugetul de stat și/sau din fonduri nerambursabile, finanțarea serviciului se face prin aplicarea de către operator a prețului/tarifului unic și a strategiei tarifare (..)”.

(3) (…). Strategia tarifară constituie condiție de finanțare a proiectelor de investiții în infrastructura de apă, realizate din fonduri publice acordate de la bugetul de stat și/sau din fonduri nerambursabile.

3 COMENTARII

  1. Așa e când……ceva ce era bun cândva, ajunge să fie devalorizat sau uitat – ,,reglementarea monopolurilor naturale”, ce se făcea de Oficiul Concurenței!
    Ce mai munceam la tarifele astea și ce control riguros făceam!
    Pe atunci tariful la serviciul de apă potabilă, canalizare- epurare de la Vaslui, nu era unul dintre cele mai mari din țară!
    Acum se stabilește un tarif la nivelul județului – motivația ,,să se poată accesa fonduri europene”.
    A fost o perioadă care s-a numit ,,liberalizarea tarifelor” în care se dorea ca fiecare municipiu și oraș să își stabilească tarife proprii pentru serviciile locale – ex. apă potabilă. Astfel Vasluiul avea un tarif, Bârladul pe al său, la fel pentru Huși, Negrești și Murgeni.
    Ceea ce ni se părea corect, fiecare localitate cu condiții specifice. Acum este invers, se face un tarif regional – județean, deci o formă de centralizare….de care, cu ceva ani mai devreme doream să scăpăm.
    Și nu numai la serviciile publice.
    La produsele și preparatele din carne, din lapte, ouă….avizam prețurile…. Îmi aduc aminte că fratele meu care era student, venea de la Iași, la Vaslui, ca să cumpere preparate din carne căci aveau prețuri mult mai mici.
    La produsele de bază liberalizarea, a fost necesară.
    Însă monopolurile naturale au altă poveste. Dacă nu pot fi liberalizate, eventual durează mai mult, trebuie să aibă o reglementare mai bună. Reglementarea nu este suficient de bună, chiar dacă legislația este ok (ceea ce nu este căci nu avem o definire a monopolului natural în legislația națională), dacă tu ca STAT nu te asiguri că este și pusă în practică. Mai ales – că este aceiași în toate regiunile de dezvoltare.
    Eu nu știu de ce nu se face un tarif pe regiune, dacă tot se centralizează din nou. Practic ceea ce am făcut noi la Of. Conc. în vreo zece ani…..se șterge cu buretele. Dacă știam …… de ce ne-am mai chinuit?
    Apoi, cum este cu indicatorul ,,grad de suportabilitate a consumatorului” – în regulamentele europene se spune că tarifele pentru servciile publice se vor calcula și în funcție de acest indicator (criteriu foarte important).
    Mă intreb și eu? Care o fi gradul de suportabilitate a consumatorilor din Vaslui de apă potabilă (cu unul din cele mai mari tarife din țară), versus, a celor din Ploiești (cu unul din cele mai reduse tarife din țară).
    Mă găndesc că or fi avînd o reglementare mai bună la Ploiești față de cea de la Vaslui!?
    ANRSC-ul din Regiunea de dezvoltare Sud – Muntenia (Ploiești), o fi mai atent la gradul de suportabilitate/reglementări, versus cel din Regiunea de dezvoltare Nord-Est (Vaslui).

  2. Sunt absolut convinsă că ANRSC nu interzice Aquavas să practice tarife mai mici decât cele avizate. Nici o autoritate de reglementare nu face acest lucru.
    Cred că ar fi bine să fie găsită și o strategie de a diminua pierderile de apă…. (Ex.- Ne propunem până în anul 2027 să diminuam cu ….% pierderile de apă din toată rețeaua județului).
    Poate nu se știe că în anumiți ani, piererile din rețeaua Bârladului ajungeau la 45%.
    Și să fie rezolvate disensiunile privind cantitatea de apă brută livrată de Apele Române, către Aquavas Bârlad, sau sunt tot în litigiu și iau în calculul tarifului apa brută intrată în sistemul de potabilizare conform unor cantități stabilite de comun acord, nu conform realități prin măsurare.
    Primarii municipiilor sau serviciile de monitorizare a piețelor locale privind serviciile locale de furnizare a apei, canalizare, epurare ar trebui să aibă în vedere strategii diverse – nu numai cea privind tarifele. Nu știu când a făcut ultima dată ANRSC un control privind monitorizarea tarifelor avizate. Se lasă în seama autorităților locale și autoritățile în seama ANRSC.
    Pierderile din rețele se pot cuantifica, acum tariful se stabilește la nivel de județ, ca să se poată accesa anumite fonduri europene. Evident că pierderea din rețeaua unui municipiu va influiența tariful total – cel de la nivel județean.
    La răposatul Oficiu al Concurenței, existau atribuții de avizare, control și monitorizare prețuri și tarife. Era reglementat nivelul pierderilor pe fiecare segment de producție – pierderi tehnologice apă brută, pierderi de potabilizare, pierderi în rețeaua de distribuție….care se putea suporta din tarif. Agentul economic era determinat astfel să iși reducă pierderile pe cât posibil, pentru a se putea incadra în nivelul maxim reglementat. De asemenea, era reglementat nivelul maxin al profitului care se putea pune în calculul tarifului, etc. Țin minte ce discuții aprinse erau între noi – inspectorii de prețuri și conducerea intreprinderii care insista să le mai acordam 1% în plus la procentul de pierderi care trebuia suportat din tarif.

Comentariile sunt închise.