Mitropolitul Moldovei, ÎPS Teofan, vine la Huși, la hramul Episcopiei. Mare sărbătoare, de Sfinții Petru și Pavel

0
283


În după-amiaza zilei de vineri, 28 iunie 2024, în ajunul Sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel, ocrotitorii Catedralei Episcopale din Huși, Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie a oficiat slujba Vecerniei Mari și a Litiei, înconjurat de un sobor de preoți  și diaconi din care au făcut parte și părinții consilieri de la Centrul Eparhial, părinți protopopi și preoți din cuprinsul Eparhiei.



Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”, coordonat de arhidiaconul Cosmin Vlăduț Mironescu.

Credincioșii prezenți s-au putut închina la Icoana relicvar a Sfinților Apostoli Petru și Pavel și la Moaștele Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi, sunt așezate într-un baldachin special, în curtea Catedralei Episcopale.

În cuvântul adresat celor prezenți, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre modul în care sunt reprezentați, în inonografie, Sfinții Apostoli Petru și Pavel:

«Fiindcă Dumnezeu, Care a zis: „Strălucească, din întuneric, lumina” – El a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoștința slavei lui Dumnezeu, pe fața lui Hristos. Și avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârșitoare este a lui Dumnezeu și nu de la noi» (II Corinteni 4, 6-7)

Din punct de vedere liturgic, am intrat în ambianța de sărbătoare dedicată celor pe care Biserica i-a numit „corifeii” sau întâii dintre apostoli: Sfântul Apostol Petru, cel cu o credință de foc și o sinceritate de lumină, și Sfântul Apostol Pavel, râvnitorul pentru a sădi în inimile oamenilor puterea și harul lui Hristos Cel răstignit și înviat.

Sfântul Grigorie Palama îi numește pe sfinți „cărți vii și grăitoare, care ne călăuzesc înspre ceea ce este mai bun pentru noi, ca făpturi ale lui Dumnezeu”.

În icoanele de tradiție bizantină, cei doi apostoli au chipul înfățișat cu niște ochi larg deschiși, disponibili să primească lumina lui Hristos. Am putea spune că acești doi apostoli au în comun faptul că s-au împărtășit și s-au bucurat să vadă, cu ochii lor trupești, lumina dumnezeiască necreată.

Unul dintre ei, Sfântul Apostol Petru, a văzut-o pe Muntele Tabor. El însuși mărturisește că a văzut slava lui Dumnezeu: «Pentru că noi v-am adus la cunoștință puterea Domnului nostru Iisus Hristos și venirea Lui, nu luându-ne după basme meșteșugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noștri. Căci El a primit de la Dumnezeu-Tatăl cinste și slavă atunci când, din înălțimea slavei, un glas ca acesta a venit către El: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”. Și acest glas noi l-am auzit, pogorându-se din cer, pe când eram cu Domnul în muntele cel sfânt». (II Petru 1, 16-18)

Sfântul Apostol Pavel s-a învrednicit de vederea luminii dumnezeiești în drumul său spre Damasc. Avea cuibărită în mintea lui o intenție nedemnă pentru un slujitor al lui Dumnezeu. Nu Îl descoperise încă pe Hristos. Dimpotrivă, în drumul său spre Damasc, a avut gândul nesăbuit să-i persecute pe toți cei care credeau, cu întreaga lor ființă, în Hristos Cel răstignit și înviat.

Având asemenea gânduri și simțăminte pe drumul Damascului, i Se arată Hristos, într-o lumină care îi grăiește. Paradoxal, Apostolul Pavel, învățatul Saul din Tars, cel care cunoștea foarte bine Legea (Tora), recunoaște vocea lui Hristos, Care îl întreabă astfel: «Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Greu îți este să dai cu piciorul în țepușă». Cu alte cuvinte: „Îți este tare greu, oricât te-ai strădui, oricâtă inteligență ai pune în mișcare, să răstorni o evidență. Evidența aceasta sunt Eu, Hristos Cel răstignit și înviat, pe Care tu ți-ai propus să-L persecuți, prin creștinii care cred în Mine”. 

În urma acestei vederi a luminii dumnezeiești, prigonitorul Saul devine Apostolul Pavel al tuturor neamurilor.

Apostolul Pavel, în urma vederii dumnezeiești, a luat o decizie, pe care noi o trecem de multe ori cu vederea, pentru că ni se pare doar o simplă mențiune a unui nume geografic: «Dar când a binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul Său, să descopere pe Fiul Său întru mine, pentru ca să-L binevestesc la neamuri, îndată nu am primit sfat de la trup și de la sânge, nici nu m-am suit la Ierusalim, la Apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus în Arabia și m-am întors iarăși la Damasc». (Galateni 1, 15-17)

Exegeții acestei referințe biblice identifică Arabia cu regiunea unde era și Muntele Sinai, muntele arătării slavei lui Dumnezeu, atât lui Moise, cât și Prorocului Ilie. 

De altfel, însuși Prorocul Ilie, așa cum este relatat în capitolul 19 din Cartea a III-a a Regilor, după ce Îl vede pe Dumnezeu și Îl simte ca adiere suavă de vânt, primește îndemnul să se ducă în pustiul Damascului unde, conform a ceea ce i-a spus Dumnezeu, va unge rege peste Siria pe Hazael și peste Israel pe Iehu, iar ca profet îl va rândui pe Elisei.

Toate acestea, coroborate, ne încredințează că Apostolul Pavel nu s-a dus întâmplător în Arabia. Dimpotrivă, s-a dus în muntele slavei lui Dumnezeu, în muntele luminii necreate – Muntele Sinai; iar de acolo a revenit în Damasc – o viață complet (radical) schimbată.

Așa ne schimbă Dumnezeu, când noi căutăm să asimilăm, să asumăm în viața noastră și să ne împărtășim de lumina dumnezeiască! Devenim făpturi noi, cu o mentalitate nouă, cu simțiri și o inimă duhovnicească nouă, toate acestea pregătite să-L propovăduiască pe Hristos și să mărturisească iubirea față de Cel răstignit și înviat – așa cum L-au mărturisit cei doi apostoli ai lui Hristos. În felul acesta se poate tâlcui privirea lor larg deschisă, ochii lor parcă într-o uimire permanentă – pentru că ei au primit în trupurile lor slava dumnezeiască.

Așa cum noi primim în ochiul nostru, prin retină, lumina, și o prelucrăm, iar această prelucrare a luminii transmite un impuls înspre creier, iar noi vedem lumina, la fel suntem chemați ca, printr-o retină duhovnicească, să devenim părtași slavei dumnezeiești, pentru ca, în felul acesta, întreg trupul nostru să devină lumină – așa cum mărturisește Sfântul Grigorie Palama.

Cât de frumoși sunt oamenii de lumină! Cât de frumos este un om care are o gândire de lumină, un om care făptuiește în chip luminos, un om care relaționează în lumină, un om care caută întotdeauna să împărtășească lumina de care s-a făcut părtaș.

Biserica a rânduit ca cei doi apostoli să fie prăznuiți împreună, pentru că ei înșiși, prin darul lui Dumnezeu, au devenit părtași luminii dumnezeiești, în numele căreia au propovăduit.

Cei doi apostoli ai lui Hristos – „corifeii” – sunt ocrotitorii Catedralei noastre Episcopale, care este „mama” tuturor bisericilor din Eparhia Hușilor.

Mâine, 29 iunie, de Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Sfânta Liturghie arhierească va începe la ora 09.00 –  (Curtea Catedralei Episcopale)

Slujba va fi oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, de Preasfințitul Părinte Antonie, Episcopul de Bălți,  și de Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud.

Slujba Sfintei Liturghii din ziua hramului se va putea urmări live pe pagina de facebook episcopiahusilor.ro