Națiunea română în toate marile evenimente istorice s-a adunat pentru a decide asupra sorții sale. Sufletul românesc, dornic de pace și libertate, de la soldat la general, prin faptele de sacrificiu, eroism și chiar cu prețul vieții, au scris pagini de istorie pe care nu trebuie să le uităm.
La 25 Octombrie 1944 Armata Română a eliberat ultima localitate românească, Orașul Carei, de sub ocupația nazistă și a recucerit Transilvania de Nord, teritoriul național pierdut în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940. Armata română și-a îndeplinit misiunea nobilă de a apăra unitatea națională și integritatea teritorială a statului român. Acțiunile militare purtate de Armata Română pe parcursul celui de-al doilea Război Mondial au fost încununate de glorie.
La 1 Septembrie 1939 Germania invadează Polonia și două zile mai târziu Regatul Unit și Franța declară război Germaniei. Europa se trezește în mijlocul unui conflict de mari proporții.
Odată cu prăbușirea Franței, care garantase frontierele României, prin convenția secretă de la 23 august 1939, integritatea României este pusă în mare primejdie prin revendicările URSS-ului, Ungariei și Bulgariei, susținută de Germania și Italia. În vara anului 1940, ca urmare a ultimatumului dat de URSS, România este nevoită să evacueze și să cedeze fără luptă Bucovina și Basarabia. Pe lângă aceste teritorii, a mai fost răpit și ținutul Herța, astfel două treimi din Basarabia au fost înstriănate de țara mamă. Și cum un necaz nu vine singur, pe 4 iulie 1940 prin Dictatul de la Viena, puterile Axei au forțat România să cedeze Ungariei jumătate din Transilvania, fiind cunoscută ca Transilvania de Nord. Consecințele acestui Dictat, așa cum arată raportul statistic al Secretariatului de Stat pentru naționalități din București, pentru perioada 30 august 1940 -1 noiembrie 1941 au fost comise de autoritățile hortyste împotriva românilor din Ardeal: 919 omoruri, 1126 schingiuiri, 4126 de bătăi, 15.863 de arestări , 124 de profanări, peste 218.919 persoane expulzate și alte atrocități, care ar fi continuat, dacă armata română nu elibera ultima brazdă de pământ românesc.
Un alt eveniment nedorit este cel din 7 septembrie 1940 (Tratatul de la Craiova) prin care Cadrilaterul (partea sudică a Dobrogei) este cedat Bulgariei.
Cu frontierele destrămate, prin dezmembrarea României Mari și îngenuncherea economică, România este un stat izolat și în acest context regimul condus de regele Carol al doilea a fost nevoit să se reorienteze politic către Germania nazistă, încheind în luna mai 1940, un acord economic prin care tot surplusul de cereale să fie livrat Germaniei.
Dorința de a salva granițele țării, regale Carol și prim-ministrul guvernului, mareșalul Antonescu, pe 4 decembrie 1940, semnează un nou acord economic, pe o perioadă de 10 ani, care trebuia să expire în 1950, an în care România se găsea în sfera noii influiențe economice a URSS.
Crezând că prin aceste concesii, plasează România pe harta noii ordini economice și că va beneficia de privațiunile promise de Germania nazistă, în final concluzionează că s-a înșelat. MORALA: Blestemul resurselor mai mult ne-a făcut probleme decât să ne ajute!
Situația politică și militară din România, îl determină pe Regele Carol al II-lea să numească prim ministru pe Mareșalul Antonescu, însărcinat să formeze un guvern de uniune națională.
Cu inima și sufletul la valorile umane, la teritoriile naționale pierdute, Mareșalul Antonescu, pe 22 iunie 1941, în fruntea Armatei Române, începe campania de est împotriva URSS-ului (operațiunea Munchen) de recucerire a Basarabiei și Bucovinei, pe un front cuprins între Munții Bucovinei și Marea Neagră. În intervalul 5 iulie-17 iulie1941, armata română intră în Cernăuți, cucerește orașul Soroca, localitățile Bălți, Orhei, reușind să recucereasca teritoriile românești de sub ocupația Armatei Roșii. Pe 21 iulie 1941, Divizia 10 infanterie, trece Dunărea și eliberează localitățile Izmail, Chilia Nouă și continuă să meargă spre Cetatea Albă cu scopul eliberării totale a Basarabiei.
La 27 iulie 1941, Hitler trimite Mareșalului Antonescu un mesaj de felicitare pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei și îi cere să treacă Nistrul. Mareșalul Antonescu, având ca reper intangibil recucerirea teritoriilor Basarabiei, Bucovinei, Ardealului de Nord și Cadrilaterului, a hotărât să treacă Nistrul în speranța că Hitler va face dreptate românilor în problema teritoriilor furate prin dictatele odioase: Ribentrop-Molotov și Dictatul de la Viena.
În iunie 1941, puterile europene ale Axei au lansat o invazie a URSS-ului, deschizând cel mai mare teritoriu de război din istorie, care a angajat cea mai mare parte a forțelor militare ale Axei într-un război de uzură. Înaintarea Axei s-a oprit în 1942, când Japonia a pierdul bătălia de la Midwai, în apropiere de Hawaii, iar Germania a fost învinsă în Africa de Nord și apoi decisiv la Stalingrad.
În 1943, o serie de înfrângeri ale Germaniei pe frontul de est, au condus la capturarea Italiei și victoriile Aliantei în Pacific, Axa pierzând initiativa. În 1944, aliații au invadat Franța, au ocupat Germania, iar Uniunea Sovietică și-a recăpătat toate teritoriile.
În tot acest interval de timp, întreaga capacitate economică, militară, umană, materială a României era vlăguită, fiind în pragul colapsului, iar resentimentul împotriva bocancului german era crescut în rândul celor care în prima parte au sprijinit alianța cu Germania.
În situația în care, în luna martie 1944, Armata Roșie invadase NE României cu frontul oprit pe linia Cernăuți-Botoșani-Iași-Chișinău-Tighina, devine ca o necesitate urgentă și vitală de a semna un armistițiu cu URSS-ul prin care să se recunoscă Basarabia și Bucovina ca teritorii românești și revenirea Transilvaniei de Nord în granițele țării.
Regele Carol al II-lea, care se afla în exil, fiind în contact direct cu Mareșalul Antonescu, era în permanență ținut la curent cu evenimentele din România, cu interesele și jocurile partidelor politice și cu pericolul care aplana asupra României dacă se mai continua războiul alături de Germania. A reușit, în urma numeroaselor demersuri și contacte diplomatice cu reprezentanții de seamă ai URSS-ului, să obțină cu partea rusă un armistițiu care ar fi trebuit să aibă loc pe 27 august 1944, prin care România să iasă din război și prin care să se recunoască Bucovina și Basarabia ca teritorii românești și revenirea Transilvaniei de Nord în granițele țării.
La 23 august 1944, printr-o lovitură de stat ,,trădare de neam și țară” , pusă la cale de partidele politice interbelice (liberal, țărănist, social democrat și partidul comunist), aliate în Blocul Național Democrat, cu colaborarea unor ofițeri superiori ai armatei și cu acceptul Voievodului de Alba Iulia Mihai I, care se înfrățește cu tovarășul de la răsărit, au pus la cale arestarea Mareșalului Antonescu, având consecințe dezastruoase pentru armata română, difuzând Proclamația către țară, prin care anunța încheierea războiului cu Națiunile Unite și întoarcerea armelor împotriva Germaniei.
În intervalul 23 august -12 septembrie 1944, până când România semnează armistițiul ,,ȚARA este ocupată de URSS: 6 divizii militare sunt decimate și dezarmate, luați de pe front ca prizoneri, respectiv peste 170.000 miltari.
25 octombrie 1944, reprezintă ultima etapă de eliberare a teritoriului actual al României, prin care a fost anulat de facto Dictatul de la Viena, armata română eliberează ultimele localități: Carei, Satu Mare. Pentru eliberarea ultimei brazde de pământ, sergentul Singeorzan, rănit în lupte, cu un ultim efort, s-a târât până la resturile unei borne zdrelite de schije, a îmbrățișat-o, strigând: PATRIA NOASTRĂ ESTE LIBERĂ PENTRU ELIBERAREA ULTIMEI BRAZDE DE PĂMÂNT ROMÂNESC! ÎNAINTE FECIORI!
Trupele germane sunt înfrânte, dar nu nimicite și armata română, participa prin lupte crâncene la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei, ajungând până în Munții Tatra, de unde s-a întors pe jos în țară, scriind file de istorie. Regretabil, că o parte dintre ei, de la soldat la general, au fost aruncați în închisori sau trimiși pe șantierele de exterminare prin muncă și totul pentru că nu au acceptat să slujească și să apere interesele politice ale partidelor din acea vreme, dar au decis să pună preț să apere interesele țării și demnitatea uniformei militare.
În intervalul 23 august 1944 – 12 mai 1945, armata română a eliberat 900 de localități, printre care 8 orașe, participând cu efective de peste 567.000 de soldați și soldându-se cu peste 167.000 de morți și răniți.
Al doilea Război Mondial a fost un război global, ce a implicat inclusiv toate marile puteri, organizate în două alianțe militare opuse. În tot acest interval de timp, întreaga capacitate economică, industrială și științifică, au fost puse în slujba războiului, cu efecte dezastruoase pentru omenire, în care au murit aproximativ 1.000.000 de oameni. Pe toată perioada Războiului Mondial, România a pierdut 341.765 de militari și 640.000 de civili.
Nu avem voie să le alterăm omenia, cinstea, eroismul și să nu uităm armata română, soldații, subofițerii, ofițerii, generalii, care cu eroism si sacrificiu au semnat cu sângele lor file pentru Istoria României, o carte pentru noi, copiii, nepoții și strănepoții nostril, pe care să o învățăm și să o predăm generațiilor așa cum a fost scrisă! Nu avem voie să le alterăm omenia și cinstea veteranilor de război, a văduvelor veterane de război, a copiilor orfani a căror părinți au căzut la datorie pentru reîntregirea patriei.
Dragi colegi de arme, veterani de război, văduve veteran de război, Liga Culturală a Românilor de pretudindeni, Filiala Vaslui, vă urează sănătate, ani mulți de viață și veghe continuă la avuția și hotarele țării!
RESPECT ARMATEI ROMÂNE!
LA MULȚI ANI, ARMATA ROMÂNĂ!
Colonel Constantin Cătălin Carabină
Șef secție Cultul Eroilor
Liga Culturală a Românilor de pretutindeni, Filiala Vaslui.
Colonel Constantin Cătălin Carabină,
Șef Secție Cultul Eroilor
Liga Culturală a Românilor de pretutindeni, Filiala Vaslui
