INCREDIBIL… Peste 1.500 de lucrători de la un abator aparținând marelui procesator Tonnies, din districtul german Gutersloh, au fost testați pozitiv pentru noul coronavirus, aproape 650 fiind muncitori români (nu știm câți vasluieni lucrează în această fabrică, însă cu siguranță avem și oameni de pe aceste meleaguri plecați în Germania).
Se pare că, în spatele acestei povești înfiorătoare, cu atât de mulți bolnavi de Covid într-o singură fabrică din Germania, stau unele probleme grave. Printre acestea, susține un muncitor român, într-un interviu acordat publicației germane Deutsche Welle (DW), se numără ore suplimentare multe și neplătite, condiții de cazare sub limita demnității, cu sute de români cazați de-a valma într-o singură clădire, sau subcontractanți care fac munți de bani pe spatele muncitorilor pe care îi plasează.
Iată pasaje din interviul DW cu muncitorul român, la adăpostul anonimatului.
DW: Multe rapoarte privind condițiile de muncă din industria cărnii vorbesc despre ore suplimentare neplătite. Ai avut și tu această experiență? Cât a fost o zi lucrătoare pentru tine?
Muncitor român: Am lucrat la Tönnies ca muncitor în fabrică timp de doi ani. Terminam adesea după cele 8 ore convenite. Erau 12 sau chiar 13 ore. Am notat orele suplimentare. La final, însă, nimic din toate acestea nu s-au regăsit pe fluturașul de plată al salariului.
DW: Cum au fost condițiile de muncă?
Muncitor român: Era foarte rece și umed, liniile de asamblare se mișcau foarte repede. I-am auzit pe colegi plângând noaptea de la atâta durere, mâinile le erau umflate cu totul. Dar ne-am încurajat unii pe alții, ne-am spus reciproc: Răbdați.
Un prieten de-al meu m-a rugat să-l iau cu mine, a vrut cu adevărat să lucreze în Germania. I-am spus: ia cel puțin destui bani de buzunar pentru a-ți cumpăra un bilet înapoi spre casă. A fost un sfat bun, pentru că după o singură zi la Tönnies, prietenul meu nu a mai rezistat și s-a întors în România.
(…) DW: Care au fost condițiile în cazarea dvs.?
Muncitor român: Unele dintre cazările în care am stat au fost foarte curate, dar au fost și excepții. A fost întotdeauna foarte aglomerat, uneori erau 10, 12 sau alteori chiar 14 persoane într-un singur apartament. Chiria lunară era de 200 de euro de persoană.
Clădirile aparțineau subcontractanților. De exemplu, un subcontractant român a folosit un împrumut pentru a cumpăra o clădire întreagă de la bancă și apoi a închiriat apartamentele muncitorilor. Dar pur și simplu nu este corect să pui atâția oameni într-un singur apartament!
Iată, deci, de ce sute de muncitori români s-au îmbolnăvit în masă. Pentru că, așa cum fac românii peste tot, interesul financiar al unor șmecheri este mai mare decât siguranța unor muncitori, care au fugit din țară de sărăcie.
