PREDICĂ… La finalul săptămânii trecute, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat Paraclisul Maicii Domnului în Parohia Solești, Protopopiatul Vaslui.
În cuvântul de învățătură, Ierarhul Hușilor a vorbit despre pururea fecioria Maicii Domnului:
«Ea va naște Fiu și vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: „Iată, Fecioara va avea în pântece și va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu”». (Matei 1, 21-23)
„Ori de câte ori veți privi cu atenție o icoană a Maicii Domnului, veți vedea că în jurul capului ei sunt trei stele. O stea este pusă deasupra frunții, a doua pe umărul drept și a treia pe umărul stâng.
Iconografii Bisericii noastre au gândit ca prin acest simbol să transmită un adevăr dogmatic, un adevăr caracteristic învățăturii ortodoxe: Maica Domnului a fost fecioară și înainte de naștere, și în timpul nașterii și după naștere.
Duhul Sfânt, când S-a așezat asupra ei ca un nor și a umbrit-o, a curățat-o de orice fel de păcat, mai ales de păcatul strămoșesc. În felul acesta, trupul Maicii Domnului a devenit o biserică curată, din care să se întrupeze Fiul lui Dumnezeu ca om.
În slujbele Bisericii noastre o numim pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu «cea care este fără de prihană», «turn al curăției», model de curăție pentru toate fecioarele.
Pentru mintea omenească, acest adevăr dogmatic, că Maica Domnului a fost fecioară înainte de naștere, în timpul nașterii și a rămas fecioară și după naștere, constituie o mare cruce pentru rațiunea noastră. Noi nu putem concepe cum să nască o femeie și să rămână fecioară. Dumnezeu este Cel care a săvârșit această lucrare sfântă în viața Preasfintei Fecioare Maria.
Hristos S-a întrupat, ca om, din pântecele ei, fără intervenție umană, așa cum a fost creat Adam din nimic.
Hristos, Cel ce este Creatorul tuturor, și-a creat și Trupul Său. și-a asumat din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu firea umană curată, fără de păcat”.
Totodată, Părintele Episcop Ignatie a explicat faptul că, din punctul de vedere al spiritualității creștine, fecioria trebuie să fie o caracteristică deopotrivă a trupului și a sufletului:
„De ce o numim pe Maica Domnului ca cea care este modelul curăției tuturor pământenilor, pentru că și ea a fost om, ca fiecare dintre noi? Cu o deosebire: ea a trăit o viață sfântă. De mică a fost dusă în templu și acolo a trăit în rugăciune, în smerenie, în curăția trupului și a sufletului.
Este numită fecioară curată pentru că fecioria – cum ne spune Părintele Dumitru Stăniloae – înseamnă întreaga disponibilitate a ta, ca făptură, pentru Dumnezeu. Te pui la dispoziția lui Dumnezeu.
Fecioria trupului și a sufletului mai înseamnă și integritatea spirituală.
Ori de câte ori primim păcatul în viața noastră, chiar și la nivelul gândului, pierdem din integritatea spirituală. De aceea ne tulburăm și simțim că nu mai este aceeași liniște înlăuntrul nostru.
Fecioria nu înseamnă numai curățenia trupului, ci și integritate spirituală. Să nu fii un om rupt în cioburi din pricina păcatelor. Să nu fii un om schimonosit de păcat, ci să fii un om integru.
Fecioria sufletului înseamnă disponibilitate integrală pentru Dumnezeu.
Maica Domnului și-a identificat viața cu Hristos. Prezența ei în Evanghelie este foarte tăcută, pentru că ea și-a identificat viața cu a lui Hristos.
Să ne păstrăm integritatea spirituală. Toate păcatele încep din suflet, din minte. Păcatul are mai întâi o dimensiune spirituală. Păcătuim mai întâi în mintea și în sufletul nostru și apoi capătă concretețea faptei.
Lupta noastră este să ne păzim integritatea spirituală a minții și a inimii.
Pentru poporul evreu, ori de câte ori ei se închinau la idoli sau Îl părăseau pe Dumnezeul Cel adevărat, era un indiciu de necurăție, de desfrânare.
Dumnezeu îi considera desfrânați. Poporul evreu era logodit cu Dumnezeu și nu putea accepta oferta închinării la idoli pentru că aceasta era o formă de infidelitate.
Așa putem să spunem și noi atunci când păcătuim, când acceptăm să vină cel rău, prin păcat, în viața noastră. Devenim infideli lui Dumnezeu, trădăm dragostea Lui”.
