Polițiștii de frontieră vasluieni, alături de ceilalți colegi din cadrul Poliției de Frontieră Iași, sunt în doliu. Într-o zi rece de iarnă, aceștia l-au condus pe ultimul drum pe colegul lor Fănică Dodea, plecat dintre noi mult prea devreme, la doar 44 de ani. Aceștia au postat un mesaj dureros pe pagina Poliției de Frontieră de la Iași, în memoria colegului lor:
”Astăzi, 20 ianuarie, prea tristă zi de iarnă, ne-am adunat alături de familia îndurerată, şi noi, poliţiştii de frontieră, prieteni şi foşti colegi, pentru a-l conduce pe ultimul drum pe respectatul nostru coleg agent şef DODEA FĂNICĂ.
Agent DODEA FĂNICĂ s-a născut în satul Stănilești, iar dacă mai zăbovea printre noi, pe 11 martie ar fi împlinit 45 de ani.
S-a petrecut prin viaţă cu o deosebită decenţă, a fost un om activ şi responsabil în tot ceea ce a făcut, având mult bun simţ, fiind animat permanent de lucrul bine făcut și de spiritul dreptăţii. Pentru colegul nostru a fi cinstit a reprezentat întotdeauna un lucru firesc. Gesturile mărunte, de a respecta normele societăţii în care trăim, ale bunului simţ sau ale celor şapte ani de acasă, i-au pus eticheta de OM.
Era liniștit, sociabil, altruist, fiind un bun exemplu pentru toţi cei ce l-au cunoscut cu adevărat.
Deși necăsătorit, a avut un adevărat cult pentru familie, rămânând alături de cei care i-au dat viață și ajutându-i în momentele în care puterile lor au scăzut…
Soarta a vrut ca liniștea și fericirea acestei familii să fie zdruncinată într-o noapte de noiembrie, când colegul nostru a suferit arsuri grave în urma unui nefericit incendiu izbucnit în locuința părintească.
Familia, prietenii şi colegii i-au fost alături, au crezut cu tărie în șansa lui de recuperare şi au luptat pentru a nu-i părăsi, însă destinul a hotărât altfel.
Ziua de marți, 16 ianuarie, a venit cu o veste cruntă pentru toată lumea care l-a cunoscut, iubit și apreciat: organismul colegului nostru a cedat. Fără voia sa, el a lăsat acum în urmă, fără dragostea şi sprijinul de care aveau nevoie, doi frați și o mamă îngenuncheați de durere.
Dumnezeu avea nevoie de încă un suflet bun, drag îngerilor…
În memoria colegilor a rămas ca un om de onoare şi bun profesionist, câştigând astfel respectul şi afecţiunea tuturor.
În ceasul din urmă, cu regretul firesc că nu îl vom mai vedea printre noi, ne rămâne consolarea că ne–a lăsat suficiente motive ca să nu-l uităm.
Dumnezeu să îl odihnească în pace, iar pe cei rămași în urma lui, să-i mângâie!
AVEM ONOAREA SĂ TE SALUTĂM, DOMNULE AGENT ŞEF!”.
Dumnezeu să-l ierte!
